„My biggest life regret”

Publicat pe Actualizat pe

Acum fix o luna mi-am propus sa scriu un articol cu acest titlu. Mi-am propus sa ma gandesc la tot ce am facut in scurta si placuta mea viata si sa postez cel mai mare regret. In sfarsit am ajuns la o concluzie.

Daca privesc lucrurile in anasamblu si incerc sa fac o medie imi dau seama ca nu am nici un regret. Si nici o realizare. 

Dar traiesc permanent cu o senzatie de implinire. Paradox sau lipsa de ambitie?

Anunțuri

Our love is easy…

Publicat pe Actualizat pe

„Totul este firesc, natural, simplu. Găsești echilibrul de care nici măcar nu știai că ai nevoie, sau pe care nu știai cum l-ai putea obține. Nimic nu este în plus, nici un drept nu este încălcat. E armonie.
Nu simt că renunț la ceva. Dimpotrivă. Simt că totul devine mai spumos. Fără discuții inutile. Just free love.”

Bucuresti, 14 aprilie 2011

Tot din categoria „curățenie prin draft”.

Ascultând ”Our love is easy”, recitind rândurile scrise în aprilie am realizat cât de simplu este și cât de frumos este atunci când este simplu. Pe drum spre serviciu mă gândeam cât de complicat este să ai o relație. Cu câte trebuie să mă lupt pentru asta. Trebuie să mă lupt cu frica. Mă refer de fapt la o teamă. Teama ca nu va fi mereu acolo. Nici nu trebuie să fie mereu. 🙂 Cine ar fi crezut?

Să vă explic. Lucrurile de fapt sunt extrem de simple… Simple ca o dimineață de vară pe plajă. Trebuie să te bucuri de orice moment. Să trăiești fiecare clipă ca și cum nu ar mai exista alta. Să te bucuri de fiecare moment. Să pui toată pasiunea, toată iubirea în orice faci. Am observat că atunci când fac lucrurile cu simț de răspundere, ies chiar bine.

Astăzi am observat un truc, o mică ghidușie care-mi va prinde bine pentru tot restul vieții. Am mai spus că fac un efort în a-mi interzice lucrurile care îmi plac foarte mult. Mi-a fost greu la început. Trebuia să caut niște motive foarte bine argumentate, sau să fiu extrem de categorică şi să depun mult efort în a sta departe de acele lucruri. În timp, am învățat scuzele pe care le folosesc. Tertipurile pe care le folosesc pentru a avea libertatea deplină. Şi știu exact cum să îmi combat lenea, să-mi înfrânez excesele. Lucru care mă menține permanent într-o stare de echilibru.

(va urma)

Încă ceva de ţinut minte

Publicat pe Actualizat pe

Nu mi-am propus să cuceresc lumea. Cel puțin nu până astăzi. Dar îmi este din ce în ce mai clar că lumea m-a cucerit pe mine.

Aşa că voi cuceri şi eu lumea la rândul meu. Cu zâmbete şi mai tot.

Bucureşti, 20 aprilie 2011

(din seria ‘curat în draft’)

Strategie (I)

Publicat pe Actualizat pe

Astăzi mi-am dat seama de ceva. Sunt câteva schimbări majore care s-au petrecut în viaţa mea şi care nu au fost menționate nici măcar în treacăt în blogul ăsta. Ceea ce nu poate decat sa mă mâhnească. Şi promit că voi lua măsuri. Voi scrie.

Până atunci, am început să lucrez la strategia mea pe termen mediu și lung. Unde vreau să ajung şi cum plănuiesc să ajung acolo. E frumos că știu exact unde vreau să ajung, mai trebuie să mă prind care este drumul corect. Dar e ok. Am voie să greșesc, am voie să pierd timpul aiurea. Nu trebuie decât să fiu sincera faţă de mine. Şi fidelă.

Fete, filme si baieti

Publicat pe Actualizat pe

Mă simt datoare cu o listă actualizată a actorilor mei preferați. Bine, și a actrițelor mele preferate. De la Hollywood. Că acolo sunt ei. Spre rușinea mea, rar mă uit la filme care nu sunt obsesiv mediatizate.

Băieței:                                                             Fetițe:


Heath Ledger                                        Natalie Portman

Gerard Butler                                          Kate Winslet
Robert De Niro                                        Michelle Pfeiffer
Leonardo DiCaprio                                   Reese Witherspoon
Samuel L Jackson                                   Julia Stiles
Hugh Jackman                                        Ingrid Bergman

Lista bineînțeles că nu este restrictivă. Dar dacă aş fi obligată să fac o lista… asta ar fi.

 

P.S.: revin cu filmele care au reușit să mă facă sa-i îndrăgesc şi să-i urc în acest Hall of Fame.

Despre… încredere

Publicat pe Actualizat pe

Fata întâi învață despre dezamăgire, abia după aceea învață despre încredere. Trebuie să ai încredere în chestiile palpabile. Dacă nu iți da motive să nu ai încredere…. atunci trebuie să ai încredere. Presupun că datorezi asta, ca om.

Ideea este simpla. Practic fiecare avem așteptări de la ceilalți. Legam prietenii, cunostințe, relații. Trăim în comunitate. Iubim, suferim, ne distram. SOCIALIZAM. Tot ce trăim ne da curajul, impertinenta, dacă pot spune asta, de a cere și mai mult de la cei cu care intram în contact. Cu cât primim mai mult, cu atât cerem mai mult. Dacă primim o data, ne așteptăm sa primim și a doua oara. De ce nu și a treia oara? De ce nu pentru tot restul vieții? NU!
Şi aici m-am blocat de fiecare data. Nu vroiam sa accept varianta asta. Nu vroiam sa am încredere în cineva care nu va fi acolo mereu.
Pana la urma încrederea este lipită cu superglue de riscul de a pierde persoana respectivă sau riscul ca persoana respectivă să nu fie acolo când ai nevoie de ea. Este un risc asumat. Viața merge înainte, de cele mai multe ori. Când nu se mai poate, se oprește.
Până la urma nu este o rețetă secretă, care te ajută să ai încredere în oameni. Este o responsabilitate pe care la un moment dat va trebui să ţi-o asumi. Şi cred că cel mai corect ar fi să încep să am încredere în persoanele care nu mi-au înşelat niciodată aşteptările.

Visatori

Publicat pe Actualizat pe

Castelana iubeste viata, iubeste scrisul. Traieste intr-o permanenta stare de indragosteala. Mai ales primavara, cand toate lighioanele pamantului se reintorc la viata. Vegetatia la fel. Joi am regasit un Cismigiu plin de pomi in floare, verdeata, lume fericita. Si Castelana este fericita. Am uitat cu desavarsire sa visez, sa iubesc, sa am incredere in mine si in viitor. Mi-am propus sa imi dau voie sa fac toate astea, sa visez cu ochii deschisi. Sa mananc prea mult, sa sa beau prea mult, sa dorm prea putin. Am voie. Sa nu mai pierd timpul cu oameni care nu merita timpul meu, sa nu mai incerc sa fac lucruri care stiu ca nu vor avea nici un viitor, sa nu imi mai consum energia pe lucruri care nu ma multumesc de nici un fel.

Bine, bine, va spune lumea. Si unde este noutatea… unde este revelatia? Ei bine, astea stau tocmai in constientizarea faptului ca sunt pe drumul cel bun. Am certitudinea asta.

… va urma