Despre indragosteli si ameteli

Publicat pe

Stiu ca mi-am promis sa traiesc intr-o continua stare de indragosteala si chiar reusesc asta. Daca nu sunt indragostita de ultimul cavaler aparut la orizont, cu siguranta sunt indragostita de vreme, de flori, de o carte sau de o melodie, Fac eu ce fac si tot ca mine iese. Si e okay asa.

In schimb, de ceva vreme sunt single (hip-hip-hooray) si nu numai ca-mi place. Dar prefer varianta asta. Pentru ca am prea multe lucruri de facut si prea putin timp. Si efectiv nu am timp sa zac semi-lesinata in bratele cavalerului mai sus mentionat. Da… oricat de frumos ar suna. Oricat de mult mi-as dori. Pur si simplu trebuie sa aleg. Ori-ori. Si aleg cariera, fara sa ma uit in urma.

In timpul in care nu am scris de fapt tot am scris. Dar nu aici, am scris in jurnalul ala real. Am scris in conversatiile cu prietenii. Viata a mers cumva inainte, against all odds. Am reusit sa-mi gasesc scopuri in viata, activitati de facut, mici proiecte. Viitorul nu ma mai sperie,nu ma plictiseste. Viitorul a fost adus in prezent, trecutul lasat in urma.

Ma simt bine si sunt fericita. A fost pur si simplu o constientizare. Ca am tot ce-mi doresc, ca fericirea vine din interior. Si dupa o vreme s-a cristalizat o realitate, o maturitate pe care nu pot decat sa o intampin cu niste fire albe de par, cu tocuri si cu geanta „serioasa”.

Pana si decizia de a scrie aici, acum e gandita de vreo 2 zile. Cand am pornit blog-ul visam sa scriu, sa scriu, sa vad cum devin femeie, cum imi intemeiez eu familia mea. Cum trec prin toate etapele. Ma vedeam scriind entuziasmata inainte de nunta, disperata vis-a-vis de pregatiri. Imi imaginam cum voi scrie despre primul job serios. Cand, cum si de ce. Acum nu zic ca nu am avut nici un job despre care sa-mi doresc sa scriu. Dar chiar nu am avut nici un job despre care sa-mi doresc sa scriu. Nici alte activitati.

In ultima vreme am facut tot posibilul sa ies din zona mea de confort. Urasc cliseul asta dar altfel nici nu as stii cum sa exprim. In ultima vreme am indraznit sa fiu altfel. Am luat decizii bune pentru mine. Poate mai putin bune pentru ceilalti. In ultimele luni am devenit punctuala pentru ca am inceput sa-mi respect timpul. Sa-i dau o valoare.

In ultima vreme am cunoscut o gramada de oameni grozavi. Si am revazut inca cativa oameni grozavi. Acum aleg eu cine are voie sa fie in viata mea. Si ma duc cu o placinta aburinda, facuta in casa, ma prezint si invit oamenii misto in viata mea. Mai putin placinta.

Ma izbeste banalitateea lucrurilor mentionate aici. Dar nu erau, nu au fost invatate, nu au fost aplicate. E ca si cum nu exista o alta varianta decat cea pe care o faceam mereu. Si exista un infinit de alte variante. Exista!

Sa avem in continuare o saptamana faina.

Cu drag,

Castelana

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s