Toamna tarziu

Publicat pe

Imi vine greu sa constientizez ca a trecut un an de cand nu am mai scris aici. Razlet, am facut cateva notite in jurnalul meu penibil pe care il tin ascuns pe undeva prin camera.

A trecut un an in care mi-am dorit sa se intample ceva. Nu am inspiratie sa scriu atunci cand nimic nu se intampla cu viata mea. Trebuie sa fiu ori foarte fericita, ori foarte indragostita, ori foarte deprimata. Pentru ca nu am maturitatea scriitorului care poate sa scrie idei fara sentimente. Si sentimentele mele apar putin mai greu. Uneori am impresia ca sunt cel mai chinuit copil. Si stiu ca eu imi sunt tortionar si in acelasi timp colac de salvare. Dar poate ceva lipseste. Ingredientul secret care face lucrurile sa functioneze. Ce face sufletul sa existe, ce face viata sa merite traita?

Mi-am facut acum cateva saptamani „Bucket List”. Da, fara un motiv anume. M-am gandit ca ma va motiva, sa imi va servi drept inspiratie si ma va ajuta sa fiu mai organizata, mai focusata pe sarcinile mele. Pe masura ce zilele trec ma gandesc din ce in ce mai mult la moarte. Nu o caut, nu o astept. Dar nu m-ar deranja daca ar veni. Ma gandesc din ce in ce mai des ca viata pana la urma nu are un sens, decat cel pe care doresc eu sa i-l dau. Ma gandesc ca ceea ce imi doresc eu sa se intample nici macar nu mi-ar placea daca s-ar intampla. Ma gandesc din ce in ce mai mult ca planific o viata care totusi nu este a mea. Dar ce altceva pot face?

Si cel mai des ma gandesc la urmatorul lucru: daca as mai avea putin timp de trait nu mi-as dori sa fac nimic. Nu am nici o ultima dorinta. Nu vreau sa vad pe nimeni, sa spun ultime cuvinte, sa mananc o ultima masa cu mancarea mea preferata. Poate singurul lucru pe care mi-as dori sa-l fac ar fi sa-mi sterg contul de Facebook. Mi se pare lipsit de delicatele sa mori si sa lasi un cont de Facebook activ.

Si cand am constientizat aceste lucruri mi-am dat seama ca simptomele mele seamana izbitor de mult cu cele ale unei depresii. Si parca am inceput sa mai zambesc putin. Parca am simtit cum am din nou incredere sa scriu. Pe fondul durerii mi-au venit ideile. Inspiratia. Am vrut sa pictez, dar nu am acuarele. Am reluat lucrul la micul meu roman NaNoWriMo. Parca imi doresc vag, la nivel visceral, sa merg in Gradina Botanica sa fac poze. Sa merg in parc sa adun frunze pentru presat si diverse fructe ciudate.  Dar numai gandul ca am atat de multe lucruri de facut parca ma oboseste si ma face sa ma gandesc ca nu are rost si parca vad ca nici un parc si nici o gradina nu va avea onoarea sa se bucure de mersul meu ridicol si saltat toamna aceasta.

Nici nu ma bucura, dar nici nu ma intristeaza vestea asta. Parca e ceva de asteptat, nu?

Anunțuri

2 gânduri despre „Toamna tarziu

    tav a spus:
    Noiembrie 14, 2012 la 9:28 am

    …interesant… incepi sa inveti sa vrei sa te afli pe tine insuti …:)

    castelana a spus:
    Noiembrie 14, 2012 la 5:06 pm

    ma joc cu focul. poate nu-mi va placea ce voi afla despre mine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s