Lună: Aprilie 2011

Strategie (I)

Publicat pe Actualizat pe

Astăzi mi-am dat seama de ceva. Sunt câteva schimbări majore care s-au petrecut în viaţa mea şi care nu au fost menționate nici măcar în treacăt în blogul ăsta. Ceea ce nu poate decat sa mă mâhnească. Şi promit că voi lua măsuri. Voi scrie.

Până atunci, am început să lucrez la strategia mea pe termen mediu și lung. Unde vreau să ajung şi cum plănuiesc să ajung acolo. E frumos că știu exact unde vreau să ajung, mai trebuie să mă prind care este drumul corect. Dar e ok. Am voie să greșesc, am voie să pierd timpul aiurea. Nu trebuie decât să fiu sincera faţă de mine. Şi fidelă.

Anunțuri

Fete, filme si baieti

Publicat pe Actualizat pe

Mă simt datoare cu o listă actualizată a actorilor mei preferați. Bine, și a actrițelor mele preferate. De la Hollywood. Că acolo sunt ei. Spre rușinea mea, rar mă uit la filme care nu sunt obsesiv mediatizate.

Băieței:                                                             Fetițe:


Heath Ledger                                        Natalie Portman

Gerard Butler                                          Kate Winslet
Robert De Niro                                        Michelle Pfeiffer
Leonardo DiCaprio                                   Reese Witherspoon
Samuel L Jackson                                   Julia Stiles
Hugh Jackman                                        Ingrid Bergman

Lista bineînțeles că nu este restrictivă. Dar dacă aş fi obligată să fac o lista… asta ar fi.

 

P.S.: revin cu filmele care au reușit să mă facă sa-i îndrăgesc şi să-i urc în acest Hall of Fame.

Despre… încredere

Publicat pe Actualizat pe

Fata întâi învață despre dezamăgire, abia după aceea învață despre încredere. Trebuie să ai încredere în chestiile palpabile. Dacă nu iți da motive să nu ai încredere…. atunci trebuie să ai încredere. Presupun că datorezi asta, ca om.

Ideea este simpla. Practic fiecare avem așteptări de la ceilalți. Legam prietenii, cunostințe, relații. Trăim în comunitate. Iubim, suferim, ne distram. SOCIALIZAM. Tot ce trăim ne da curajul, impertinenta, dacă pot spune asta, de a cere și mai mult de la cei cu care intram în contact. Cu cât primim mai mult, cu atât cerem mai mult. Dacă primim o data, ne așteptăm sa primim și a doua oara. De ce nu și a treia oara? De ce nu pentru tot restul vieții? NU!
Şi aici m-am blocat de fiecare data. Nu vroiam sa accept varianta asta. Nu vroiam sa am încredere în cineva care nu va fi acolo mereu.
Pana la urma încrederea este lipită cu superglue de riscul de a pierde persoana respectivă sau riscul ca persoana respectivă să nu fie acolo când ai nevoie de ea. Este un risc asumat. Viața merge înainte, de cele mai multe ori. Când nu se mai poate, se oprește.
Până la urma nu este o rețetă secretă, care te ajută să ai încredere în oameni. Este o responsabilitate pe care la un moment dat va trebui să ţi-o asumi. Şi cred că cel mai corect ar fi să încep să am încredere în persoanele care nu mi-au înşelat niciodată aşteptările.

Visatori

Publicat pe Actualizat pe

Castelana iubeste viata, iubeste scrisul. Traieste intr-o permanenta stare de indragosteala. Mai ales primavara, cand toate lighioanele pamantului se reintorc la viata. Vegetatia la fel. Joi am regasit un Cismigiu plin de pomi in floare, verdeata, lume fericita. Si Castelana este fericita. Am uitat cu desavarsire sa visez, sa iubesc, sa am incredere in mine si in viitor. Mi-am propus sa imi dau voie sa fac toate astea, sa visez cu ochii deschisi. Sa mananc prea mult, sa sa beau prea mult, sa dorm prea putin. Am voie. Sa nu mai pierd timpul cu oameni care nu merita timpul meu, sa nu mai incerc sa fac lucruri care stiu ca nu vor avea nici un viitor, sa nu imi mai consum energia pe lucruri care nu ma multumesc de nici un fel.

Bine, bine, va spune lumea. Si unde este noutatea… unde este revelatia? Ei bine, astea stau tocmai in constientizarea faptului ca sunt pe drumul cel bun. Am certitudinea asta.

… va urma

Despre… dezamagire

Publicat pe Actualizat pe

Orice dezamagire lasa in urma un gol. Senzatia de esec, de neimplinire este atat de pregnanta incat umbreste multe alte bucurii. Un gol. Apare atunci cand crezi ca ai ceva si se dovedeste pana la urma ca… nu ai acel ceva. Esti privat de ceva al tau. Cu ce poti umple golul ramas? Si daca nu reusesti sa umplii golul cu nimic, cum te vei simti impacat si implinit… daca ai mereu senzatia ca iti lipseste ceva?
Daca stam sa gasim vinovati, vom gasi. Dar asta nu ajuta. Vom gasi lucruri cu care sa ne ocupam timpul pentru a nu ne mai aduce aminte atat de des de faptul ca ceva lipseste. Se poate. Mici maruntisuri care… fac viata frumoasa. Dar…cumva… nici unul din lucrurile astea nu este de ajuns. Ce ramane de facut? Nici macar o constientizare a sentimentului, incluzand cauzele care l-au provocat si asigurarile ca totul este spre bine nu ajuta. Cel mai trist este ca, uneori, cateva cuvinte sunt suficiente sa umple golul. Dar cine poate stii care sunt acele cuvinte?

Supa Castelanei

Publicat pe Actualizat pe

Pun la fiert in apa praz (mai mult, cred ca 2 buc.) cu morcov si dupa ce fierb scot prazul si morcovul si pun inapoi putin morcov taiat cubulete. Separat prajesc ceapa in tigaie, sau daca nu o prajesc o fac cu apa si o adaug la supa. Urmeaza ceva cartofi si putina varza, telina, putin bulion, cam o jumatate de lingura si la sfarsit pun smantana si o amestec cu grija, sa nu faca cocoloase. Pun smantana pana devine fina si bogata supa, apoi arunc cateva frunze de patrunjel in farfurie, la servire.

Este cea mai buna supa pe care am mancat-o vreodata. Preferata mea. Inventata de mine, de acolo si numele. Adica nu am mai auzit reteta asta.