Lună: Ianuarie 2011

A doua zi…

Publicat pe Actualizat pe

Acum 2 zile am avut inca o revelatie. Am mai invatat ceva. Adevarul este ca mi-am propus in fiecare zi sa invat ceva. O lectie de viata, un cuvant in suedeza, o jumatate de lectie de spaniola…
Lectia de ieri a fost o lectie care mi-a prins nemaipomenit de bine astazi, pacat ca nu am reusit sa o scriu ieri, decat sub forma unei schite.

Mi-am impus o noua atitudine. Si s-a dovedit ca acest „impus” de fapt mi s-a potrivit ca o manusa. Era ceva ce faceam odata si am pierdut din vedere. Poate ca nu am considerat util sa pastrez si bucatica asta din mine, atunci cand mi-am dorit sa fiu rea si egoista.

In ce consta pana la urma aceasta schimbare? Este o schimbare de atitudine. Mi-am propus sa fiu un om mai bun. Mai deschis, mai fericit. Sa nu las toate rautatile sa ma afecteze. Sa dovedesc mereu ca pot fi un om mai bun decat cel de langa mine. Sa imi deschid mintea spre posibilitati si sufletul spre oameni. Sa vad in ei ce au ei mai bun, sa ii ajut fara sa astept ceva in schimb. Sa am mai multa incredere in ei… suficient de multa incredere cat sa pot dezvolta o relatie sanatoasa.
Sa imi permit sa socializez la alt nivel, fara sa ma gandesc de fiecare data care sunt motivele ascunse in spatele acelor vorbe bune si a acelei maini intinse. Stiu ca imi depasesc atributiile, dar cred ca oamenii sunt mai buni decat vor sa para. Pana la urma toti ne dorim atentie, afectiune.
Si nu in ultimul rand, mi-am propus sa fiu mereu zambitoare, fericita. Sa nu ma las atrasa in negtivismul celor din jur. Sa nu mai simt dispret, ura, invidie, regret. Sa nu mai simt frica si singuratatea. Sa nu mai fiu egoista.
Cred ca am invatat prea multe intr-o singura zi.
Ah… si sa nu uit. Mi-am propus ca in fiecare zi sa am starea de „indragosteala”. Nu ar trebui sa fie prea greu, nu? 😀

No more Drama Queen

Publicat pe

Scriam acum multi ani ca sunt o adevarata Drama Queen. Ne-am hotarat sa punem punct (stiu eu care noi) acestui obicei prost. Fara drame, fara exagerari, fara inflorituri si fara romante aiurea in tramvai. Iubirea nu este o mare plina de petale de trandafiri. Nu trebuie cautata si nu trebuie pusa pe un pedestal daca nu merita. Apare pur si simplu, dispare asa cum a venit, se transforma, transforma oameni la randul ei. Dar nu ar trebui sa fie un scop in viata.
In afara de asta, mi-am dat seama ca mai sunt cateva situatii in care dramatizez lucrurile si nu imi foloseste nicicum. Gata si cu asta.
De acum incolo voi fi realista si sincera cu mine si nu ma voi lasa induplecata de sentimentalisme. O fi bine?

OMG, OMG, Kandee in labor!!!

Publicat pe Actualizat pe

Eu am mai scris de Kandee pe blogul asta pe undeva… Nu stiu daca am scris si ca este insarcinata si chestii de genul asta. Ideea este ca trebuie sa vina copilul pe lume si suntem emotionati (stiu eu care „noi”).
Acum doar asteptam. Emotii, emotii. 😀

Primii pasi catre noi obiceiuri

Publicat pe Actualizat pe

Tocmai am terminat de mancat un baton de Snickers si nici nu mi-am dat seama. Mi-am spus ca o sa iau o gura de pofta si ma duc sa imi iau mancare adevarata. Si cand sa ma duc sa iau mancare, m-am trezit cu ambalajul gol langa mine.
O, minte ratacita!

Brainwashed

Publicat pe

În timp ce frunzăream Flu.ro (horoscop, must-have-uri, ce mai scrie Misoginul…) am văzut un inel frumos, cu pietre negre, care mi-a atras privirea instant. O adevărată bijuterie. După câteva secunde de admirat, în clipa în care mi-am dat seama că vreau inelul ăla mi-a răsunat în urechi vocea lui Adrian „Vă asemănați cu ciorile la faza asta”. Bine, replica lui a fost făcuta după ce am afirmat că noua, fetelor, ne plac pietrele pentru că sunt strălucitoare. :)) Ceea ce este perfect adevărat. Şi nu numai pietrele. Ne plan și chestiile din metal. Şi ne plac şi chestiile nelucitoare. Piele. Mătase. Stofa. Pluș !!!!
Am început să mă întreb ce naiba caută Adrian în mintea mea? De ce face comentarii răutăcioase la adresa gusturilor mele (gusturi care sunt și ale suratelor mele)?
După un oarecare timp de gândire… am înțeles. Este vorba despre un plan. O conspirație. Ei vor să ne facă să nu ne mai placă bijuteriile, să ne facă să ne rușinăm de dorințele noastre. Astfel, nu vor mai fi ei obligați să cumpere bijuterii şi se vor distra cumpărând drept cadou de zilele noastre de naștere tigăi. Oale, cratițe, mixere. CÂNTARE, ca sunt bune la casa omului. Nu îi vom lăsa să ne corupă mințile, corect?
Cred că merit o pereche nouă de pantofi, că de 2 luni nu mi-am mai cumpărat. Așteptăm ziua de salariu. Weee!!!1

Ceva de tinut minte

Publicat pe

Sunt o persoana ciudata, ușor antisociala care vrea să cucerească lumea și nu știe de unde să înceapă. Cred că ar trebui să încep de la mine. Dacă m-aș cuceri pe mine, nu ar mai fi nevoie să cuceresc pe nimeni.
București, 6 ianuarie 2011

(am început să fac curat în drafts)

Cel mai PRO-Facebook post!

Publicat pe

Nu stiu daca m-am laudat, dar sunt si eu mare Facebook-ista. Pierd mult timp pe Facebook, astept sa puna prietenii si necunoscutii poze: din concedii, de la nunti, petreceri, cluburi, iarba verde. Sa vad pe unde a mai fost fiecare, cine cu cine mai este, cine vrea sa fie cu cine, cine asculta muzica mea, cine nu are deloc gusturi in muzica. Cine are o zi proasta, cine e frustrat, cine e plictisit si cine este pur si simplu fericit. Like, like, like!!
Dar cel mai interesant lucru este cand gasesti colegi de scoala uitati, prieteni din copilarie, vecini de bloc, cuceriri din vacanta. Pana la urma este o lume mica. O facem noi sa para mare, dar ea este mica. Daca tot putem sa ne intalnim intamplator pe strada, categoric este o lume mica. Chiar citeam un articol acum ceva timp in care se afirma ca Facebook-ul este folosit drept proba de divort, intrucat multi isi gasesc fostele iubiri si tentatia este mare.
Nu despre impactul social al retelelor de socializare vroiam sa vorbesc. Nu. Vroiam sa scot in evidenta faptul ca doua dintre persoanele foarte dragi mie au fost regasite (dupa ce au fost pierdute in negura timpului, la sfarsitul liceului – primul an de facultate) pe Facebook.
Si sunt atat de incantata de toate chestiile astea…
Si am descoperit prima fata din prietenele mele care s-a maritat si a facut si un copil.Ce am simtit? Ca ma bucur pentru ea si ca eu nu as avea curaj. Clar. :)) Dar dincolo de toate aspectele astea, este interesant cum iti revin multe amintiri pe care le credeai pierdute si iti readuc zambetulpe buze. Parca miroase ca atunci. Parca se simte ca atunci. 11 ani in urma…
O sa revin cu ideea asta, trebuie sa postez pe Facebook o melodie care ma obsedeaza azi si sa citesc un blog. Doua bloguri de fapt 😀