Lună: Decembrie 2010

Pre-Rezolutii 2011

Publicat pe

Un prieten (o las asa cum a picat…) mi-a dat aseara lista lui de rezolutii pe anul 2011. Si in aceasta friguroasa dimineata mi-am dat seama ca nici macar nu m-am gandit la lista mea. Stiu ca in ultimii ani tot ce am facut a fost in spiritul calatoriei mele de autocunoastere. Tot ce am facut a fost sa-mi imping limitele, sa elimin incet, incet ceea ce nu mi-a placut, sa-mi exersez talentele machiavelice (doar pentru ca pot) si sa fac in asa fel incat eu sa fiu mandra de mine, nu altcineva. Si am reusit sa fac o multime de lucruri in acest an. Pentru mine. Fara sa urmez neaparat o ordine cronologica a evenimentele, as dori sa insir principalele chestii pe care le-am invatat in aces an:
– am invatat sa iubesc florile si sa am grija de ele;
– am invatat sa iubesc oamenii asa cum sunt ei si sa am grija de ei;
– am invatat ca daca ai suficienta vointa poti face o rochie „cu mainile goale”;
– am invatat ca dependentele, de orice tip, nu fac decat sa iti inrobeasca spiritul. si aici, evident ca ma refer la fumat, dar am sa extind teoria asupra dependentei intr-o relatie, acea „iubire dependenta”;
– am invatat si anul acesta care imi sunt prietenii;
– am invatat ca singurul adevar este adevarul meu;
– am invatat sa iau decizii singura, sa nu mai plec capul la toate barfele;
– am invatat ce este iubirea;
– am invatat sa am incredere in soarta.

Si sincera sa fiu, am invatat mult mai multe lucruri. Numai ca imi este greu acum sa concretizez eu Totul intr-un post de 500 cuv. Trebuie sa imi usuc parul, sa imi caut haine cu care sa merg diseara la petrecere de Revelion… Trebuie sa adaug un blog in blog-rol, si o gramada de chestii. Una peste alta… au mai ramas 12 ore din 2010.

La multi ani!

Si totusi… de ce?

Publicat pe Actualizat pe

Imi place cum scriu uneori si ma invart in jurul cozii si de fapt nu spun nimic. Slap!!!

De-a lungul vietii mele (sa fim realisti, nu e o perioada mare de timp) putine persoane au ajuns sa ma cunoasca. Sa-mi stie fricile, nebuniile, tulburarile. Din cei care au avut ocazia sa ma cunoasca, multi nu au vrut sa ma accepte cum sunt eu. Ii dam la o parte. Din cei ce au ramas, multi au acceptat ca asta sunt si au incercat sa ma schimbe. Sa-mi insufle alte valori, alte directii de urmat in viata, conform propriilor lor fantezii. Ii dam la o parte. Si ajungem la o mica parte care… m-a iubit asa cum eram. O mica parte care a inteles ca farmecul Simonei este in tot ceea ce face ea, fie bine, fie rau. O mica parte care a inteles ceea ce ma face speciala si ce ma face fericita. Care stie cum sunt si e ok. Pur si simplu o mana de oameni care ma accepta asa cum sunt, ma iubesc asa cum sunt si care ma ajuta atunci cand eu nu mai stiu cum sunt. Lor vreau sa le multumesc si sa le spun ca nu ii voi uita niciodata. Sunt acei oameni pe care fiecare ii avem in jurul nostru: cu care nu vorbesti luni, ani si cand o faci e ca si cum timpul ar fi stat in loc si nimic nu s-a schimbat. Si reusesc mereu sa te aduca pe drumul cel bun.

Puciul practic de la o idee de acest gen a pornit. Daca nu sunt fericita, trebuie sa fac acele schimbari care ma fac fericita. Si daca nu sunt multumita, trebuie sa gasesc acele lucruri care ma multumesc.

Simplu!

Si cel mai important lucru: renuntand la o bucata din mine nu voi fi niciodata fericita.

Revolutie

Publicat pe Actualizat pe

Mi-a venit o idee, continui acest post cand ajung acasa. O sa fie absolut superb. 😀

LE:

„Marele cusur al femeilor este că te iubesc, totdeauna, când ai altceva de făcut.” aforism de Tudor Musatescu

Cred ca m-am lasat dusa putin de val si am strigat revolutie inainte sa am oamenii alaturi de mine. De fapt, vorbim despre o lovitura de stat. Un puci, mai frumos spus. Out with the old, in with the new.

Probabil candva ma voi intreba de ce am facut aceasta alegere. Asa ca mai bine incerc sa gasesc un raspuns acum. Simt ca este momentul. Simt ca sunt pregatita sa las totul in urma si sa ma bucur de suprizele pe care probabil mi le rezerva viata. Serios ca am fost fata cuminte si merit.
Si ce moment mai potrivit decat… acum, la cumpana dintre ani. Stiu ca este un cliseu penibil. Stiu, stiu, stiu. Si totusi indraznesc sa profit de acest cliseu, sa dau un tonus pozitiv si normal alegerilor mele.

Practic… ce doresc? (in afara de pantofi!!) Cred ca vreau foooarte multe lucruri. Dar cel mai mult imi doresc sa fac ce cred ca imi este rezervat. Undeva, candva. Exista ceva si pentru mine. Si inca mai cred ca „less is more”. Acum o saptamana, 2 am avut o mica revelatie. Mi-am dat seama ca am ajuns exact cum mi-am dorit in ultimii ani sa fiu. Cum credeam ca este bine. A fost o senzatie de implinire. Dupa 5 minute ma intrebam „ce urmeaza?”.

Idee este (si nu eu am spus-o prima data) ca totul este relativ. Intr-un mod ciudat. Poti descoperi ca lucrurile pe care te bazai astazi maine nu mai valoreaza nimic pentru tine. Pana la urma conteaza prioritatile si motivatia. Vointa o pun pe un plan secundar, pentru ca sunt constienta ca acolo unde este o motivatie puternica, va fi si o vointa puternica.

Acestea fiind spuse… cred ca voi incheia acest post, pentru ca mi-am pierdut concentrarea. Tin minte ideea de baza. Discutiile din jurul puciului sunt de prisos. Fac ce fac pentru ca asa vreau eu sa fac si pentru ca asa cred ca este bine pentru mine. De fapt nu numai pentru mine. Nu vreau sa fiu egoista gratuit. Asa este bine pentru toata lumea. Si nu eu hotarasc pentru toata lumea (cum s-ar intelege de aici), ci lucrurile sunt hotarate dinainte. Eu doar urmez calea…

Pre-rezolutii

Publicat pe Actualizat pe

Am inceput sa nu mai pun totul sub semnul intrebarii. Iau unele lucruri asa cum vin. Nu ma mai chinui sa le inteleg sensul. De unde vin, de ce vin, cum ma afecteaza pe mine totul. Uneori chiar nu conteaza lucrurile astea. Vin, pleaca, eu raman.

In prag de Craciun mi-am dat seama ca imi doresc un milion de lucruri, dar nici unul nu ma va face fericita. Si inca un milion de lucruri se cer schimbate in 2011.

Asa ca… sar peste cadoul de la Mos Craciun si trec direct la rezolutii. Va fi ciudat sa nu-mi doresc sa ma las de fumat. Yupee… in cateva zile fac 2 luni de cand nu mai fumez.

De ce uram … cuvantul ala pe care nu il vom mentiona

Publicat pe

Tocmai am realizat ca am si un cuvant care nu-mi place. Pur si simplu nu-l suport. „Delicios”. N-as putea spune de ce… pana la urma descrie ceva foarte placut. Dar nu suport cuvantul asta. Cred ca ce nu suport de fapt e grupul de litere „LICIO”. Nici „LICIU” nu-mi place.

Cah. O sa urasc postul asta for ever. :))

Si cand ma gandesc ca vroiam sa scriu despre blocajul care tocmai s-a incheiat, despre Craciun, despre Revelion, despre rochii de seara, rochii de mireasa, aniversari, mese de Craciun, certuri conjugale, alta facultate, dureri articulare, de ce e RMN-ul funny si absurd de scump, cum se manifesta raceala rasfatata si deosebita, cea mai buna geaca de iarna, de ce astia la magazine nu prea au haine asortate si multe multe altele. Dar mi-am distrus inspiratia cu acel cuvant uracios. I just hate it. Si cine il foloseste sper sa citeasca asta si sa nu il mai foloseasca.

Gata. M-am descarcat. Impotriva unui cuvant, corect, dar este si asta un inceput. Promitator, sa speram.

Au mai ramas…. 3 zile. Weeeeeeeeeee!!!!!!!!!!

Cu-ge-ta-re

Publicat pe

Ti s-a intamplat vreodata sa simti cum se holbeaza o tasta la tine? Sa simti nevoia sa o apesi, desi stii foarte bine ca nu este randul ei? Sa simti ca i-ai facut o nedreptate, ca toate celelalte taste primesc atentie si ea nu?

Asta e pentru tasta care s-a uitat cu ochi umezi la mine….

55555555555555555555
55555555555555555555
55555555555555555555