Lună: Noiembrie 2010

Am primit si eu un sfat…

Publicat pe

In ultima vreme numai laude si complimente aud. Am primit si un sfat azi. Pe care trebuie sa-l tin minte. Si o sa tin sfatul asta atat de aproape incat o sa mi-l repet in fiecare dimineata.

„Lasa in urma ce-a fost. Acum esti alt om; si pe zi ce trece esti un om mai bun.”

Merci de sfat!! O sa am grija ce fac cu el. O sa tin minte… pentru totdeauna…

Caring is loving

Publicat pe

Stiu, stiu, mereu spun ca urmeaza o schimbare de look si fac ce fac ca tot nu se vede. Dar fac schimbari care in general se simt. De data asta va fi diferit. Va fi o schimbare vizibila. Promit!
Si blogul trebuie sa aiba o noua schimbare. Sa fie mai happy. Vioi. Si aiurit, just how i used to be.
De cand m-am lasat de fumat si am facut toate schimbarile astea in viata mea… stiu ca totul este la fel, dar nu mai vad eu lucrurile la fel. Nu este vorba numai de fumat. Este vorba ca am mai multa grija de mine, de ce mananc, de ce fac. Fac niste eforturi sa am grija de mine si este ca un bumerang, am in continuare grija de mine, sa nu stric tot ce-am facut pana acum. Pentru ca acum imi pasa. De mine. Si e frumos sa stii ca ii pasa cuiva constant de tine. Si ca acea persoana iti este foarte draga. Si e si mai frumos cand acea persoana esti chiar tu.
E frumos sa-ti pese.

Melanj

Publicat pe

Ntz, ntz… vechile obiceiuri mor greu. Si eu ma distrez prea bine singura sa nu mai vreau sa fiu singura. Unul din lucrurile cu care imi pierd timpul… there u go : karaoke pe James Blunt.

Niste versuri exceptionale. Bine, reuseste sa ma atinga cu niste motive, ale dusmanului din mine insami, ale promisiunilor niciodata indeplinite… ce mai, aceleasi greseli pe care le repet mereu.

(va urma)

Sufar in tacere

Publicat pe Actualizat pe

Interesanta observatie. Nu sunt genul care-si scrie durerea pe pereti. In cantece. O tin sub tacere. In jurnal. In amintiri. Si cu cat doare mai mult, cu atat mai vesela par. Cu cat doare mai mult cu atat mai superficiala sunt. Pentru ca durerea nu trebuie lasata sa creasca si sa prinda aripi. Nu trebuie hranita cu compatimire. Am metodele mele de a suferi. O fata mereu are metodele ei. Nu putem plange dupa toti pantofii pe care ii dorim si nu ii putem avea. Nici macar dupa toti pantofii pe care ii avem si ii purtam in chinuri si in balti de sange. Nu e frumos. Atunci suferi in tacere, cu zambetul pe buze.
De unde ajung la concluzia ca relatiile frumoase nu pot fi comode. Si cele comode nu merita. Ca la pantofi.

Visare

Publicat pe

Titlul acestui post imi aduce aminte de ceva dulce. Slab definit. O aventura de o vara din liceu. Plimbare pe faleza. Rasarit de soare. Dar cine tine cont de treburile astea? Cine se mai chinuie sa-si aduca aminte ca a trait odata, demult, o poveste frumoasa? Si ce conteaza ce a fost acum 7 ani? Pai conteaza. Tot amintiri sunt si astea si tot amintirile mele frumoase sunt.

Si versurile:

Te asteptam, bine-ai venit!
Te cunosteam chiar daca noi nu ne-am mai intalnit
Nu mai credeam in vorbe mari
Cum nu mai credeam ca tu vreodata o sa apari
A fost de-ajuns o clipa sa te stiu
O viata si ceva langa tine vreau sa fiu
Toata dragostea din lume
Geloasa pe noi doi ma-ntreaba de-al tau nume
Versuri Vank – Balada pentru o minune
de pe http://www.versuri.ro

Pe strazi fugim ca doi nebuni
Cele mai simple lucruri pentru noi sunt minuni
Si iti vorbesc si imi vorbesti
Si adormim frumos spunandu-ne povesti
Iti multumesc ca in sfarsit
Ziua de maine e un loc mult mai fericit
Ce dor mi-era sa te-ntalnesc
Ce dor mi-era sa-ti spun pe bune „Te ïubesc”.

Superb!

Introspectie

Publicat pe

Ma gandeam in seara asta… cat de putina incredere am in mine de fapt si cat ma surprind pe mine in fiecare zi. Cand ma trezesc si imi spun „Nu pot, nu stiu”. Si totusi privesc lucrurile detasat si superficial si pana la sfarsitul zilei se dovedeste ca stiam si puteam. De ce imi fac asta? De ce? De ce? De ce nu am incredere in mine? Pentru ca nici altii nu au incredere in mine? Asta este problema? Ai sa ma intrebi acum de cand conteaza parerea celorlalti. Conteaza. Si intrebarea potrivita nu este „de cand” ci „de ce”. Proasta abordare. Defectuoasa, mai bine spus. Adevarul (aberez, nu?) ar trebui sa fie undeva la mijloc. Nici ca ei, dar nici ca mine. Frumos este ca am inceput sa ma surprind placut pe mine… foarte placut chiar. 🙂 E un sentiment frumos. Este un sentiment care se traduce in felul urmator: „daca as avea mai multa incredere in mine si as depune putin mai mult efort, lucrurile ar iesi exact cum vreau eu.” Dar de unde sa incep?
Amore, more, ore, re…

Family? No, thanks!

Publicat pe Actualizat pe

M-am hotarat sa nu-mi mai placa familia mea. Bagaciosi insensibili care considera ca doar pentru ca suntem rude au voie sa intre in viata mea. Sa-si bage nasul. Sa adulmece problemele. Sa astepte momentul potrivit pentru a spune „Ti-am zis eu sa nu faci asta.”.
Si am zis ca nu am nevoie de chestiile astea. N-am chef nici de intrebari despre master si nici de intrebari legate de o eventuala „stabilire si intemeiere a unei familii”. Si in nici un caz nu am nevoie de parerile lor despre cine e mai potrivit pentru mine si de ce.
Nu m-a apucat dintr-o data. Dar maine e un botez printre neamuri si mi-am dat seama ca nu am chef si ca as prefera sa fiu racita la pat. Pentru ca nici nu am apucat sa-mi iau nici o rochita, nimic. Oare mai am timp maine? Fast shopping, duminica dimineata?

Au trecut 9 zile de cand nu mai fumez. Deja ma plictiseste subiectul. Mai bine anunt cand se modifica ceva, in loc sa numar zilele aiurea. Si m-am ingrasat 3 kg. Sa bem o bere pentru cele 50 de kg ale mele. Ma gandeam azi… sa fie de la lasatul de fumat, vitamine, sucul de aloe sau de la sport? Cred ca toate 4.
M-am lamurit… ador kangoo si ma chinui sa gasesc inca ceva de facut. Oscilez intre zumba, salsa, street dance, indoor walking, tae bo sau ceva karate. Inca meditez la alegerea potrivita. :)) Nu ma vedeam ca fiind genul care face sport. In grup. Credeam ca sunt pasare solitara. Varsta asta… ce face din mine.

Hm… cred ca a trecut ora de culcare…