Lună: Aprilie 2010

Si a fost nunta

Publicat pe

Si am dansat, am baut, am mancat, am petrecut… A fost frumos. Muzica a fost perfecta (nu a lipsit lautareasca, din fericire). Oamenii… nota 10. Solista, nota 11/ Mirii… genial. Bonding with my bf’s family… nota 10. Chiar m-am simtit mai bine decat in familia mea, pentru ca aici nu ma intreba nimeni cand ma marit… Mi-ar fi placut sa vina si ai mei, dar nu au putut sa ajunga.
BTW… mama a zis ca-si da maine demisia de la job-ul ei oribil. Ma bucur pentru ea… dar cred ca nu voi primi nimic cadou de ziua mea anul asta. Atat de mult imi place varsta de 23 de ani, incat imi pare rau ca fac 24. Si la 24 de ani parca ma imaginam altfel. Nu moarta. (am afirmat cand aveam 13-14 ani ca nu am cum sa traiesc mai mult de 24 de ani). Dar macar un pic matura am crezut ca voi fi. Si daca stau sa ma gandesc fac lucruri de om matur. Imi platesc facturile singura. Dar nu ma simt matura. Inca vorbesc cu mama la telefon o data la 2-3 zile. Oare ma voi simti mereu asa? Asta e mature life?? De asta imi era atat de frica?
Intrebari la care nu voi gasi niciodata raspunsul pentru ca pleaca de la o premisa gresita. Si revenim la ce mi-a spus werewulf odata… ” Varsta este o parere”. Gata, werewulf, am inteles ce vroiai sa spui. Si mi-a luat doar 8 ani.
Mai in gluma, mai in serios am spus ca ori schimb skin-ul la blog ori ma tund. Se cere o schimbare in viata mea, adevarul asta este. Dar nu as stii de unde sa incep. Poate ar trebui sa-mi schimb job-ul. Dar sa nu ma duc in alta parte sa fac aceasi lucru. Sa fac altceva.
Draga mea Simona, te invit intr-o calatorie in care sa descoperim impreuna ce vrei tu sa faci pentru a-ti castiga existenta. Calitati, defecte, motivationale, documentare, socializare…
Drum bun!
De ce plecam astazi? Pentru ca la invitatia „Chose your destiny!” ai doar o sansa sa faci alegerea buna. Nu te poti intoarce de unde ai plecat, rareori exista o a doua sansa. Ai sa ma intrebi si ce legatura are cu asta. Lasa, ca stiu eu. Au trecut momentele cand puteam sa merg in dreapta sau in stanga. Mi-am ales drumul. Asa ca pot sa-l continui linistita si convinsa ca am facut alegerea potrivita.

Un vis…

Publicat pe

In ultimul timp am un somn foarte zbuciumat… De exemplu, azi-noapte am visat ca m-am intalnit intr-un magazin cu Regina Angliei si ca ne-am imprietenit. Si am visat multa mancare. Eram la serviciu si ma duceam sa iau mancare dintr-un fel de targ, unde erau mai multe tarabe care preparau mancarea pe loc. Una din vanzatoare mi-a reprosat ca nu i-au mancare de la ea si i-am spus ca ea nu are prajituri, dar parca m-ar interesa molustele pe care tocmai le scotea de pe gratar. Mi-am pus una pe farfurie, mi-a fost distrasa atentia cateva secunde de alta ghereta si cand m-am intors nu mai erau moluste. Apoi… dimineata cand ma duceam la serviciu venea un baiat sa ma ia si imi aducea mereu iaurt. Tema iaurtului se repeta cand impreuna cu o prietena ne urcam la cineva in masina sa mergem la o petrecere si cand coboram ne uitam iaurturile si respectivul nu vrea sa ni le mai dea. La petrecere deja este totul in ceata, dar tin minte ca era si Radu Mazare pe-acolo, numai ca numai eu stiam ca el e, pentru ca nu semana deloc. Asa cum si Regina Angliei era o batranica garbovita si bruneta, cu 2 copilasi de mana.
Per total, un vis extrem de lung si complet anapoda. Cred ca am facut niste chestii destul de nasoale de visez asa ceva.
Dar ce a pus capac a fost sa ma trezesc si sa descopar ca nu mai am tigari. De suparare, mai ca-mi vine sa ma las.

Mie-mi place cum scriu cand am chef

Publicat pe Actualizat pe

Si inca nu inteleg de ce ma mai chinui sa scriu atunci cand nu am chef. Pentru ca… scriind imi fac mie insami chef de scris si apuc sa scriu si cate ceva interesant.
Alina deja s-a saturat de cartea pe care o voi scrie odata. Si astept atat de mult momentul in care voi incepe sa scriu o carte, incat poate mor inainte de a afla macar care este cel mai bun titlu pentru ea. Sau intai o scriu si apoi vad eu ce iese. Dar, inainte de a scrie, imi imaginez ca trebuie sa mai trec prin niste experiente de viata. Trebuie sa cunosc foarte bine psihologia omului. De parca un om are vreun sens si personalitatea umana poate fi catalogata drept veritabila/ neverosimila. Am auzit de atatea lucruri pe care nu credeam ca un om le poate face si de atatea ori viata ne-a demonstrat ca viata bate filmul, incat numai daca trecem de partea SF a literaturii mai putem uimi sau soca. Sau macar trezi interesul.
Imi imaginez ca imi trebuie multa experienta de viata pentru a scrie acea CARTE. Fals. Tot ce am nevoie se afla deja in capsorul meu dragalas. Imaginatia mea debordanta careia nu ii dau voie sa iasa mai niciodata ma uimeste uneori si pe mine. Nu-mi place „debordant”. Imaginatia mea este fina si uimitoare. Este atat de complexa incat uneori ma pierd si eu prin pliurile ei.
Revin. Ce ma impiedica sa scriu? S-ar zice ca nu am timp. Nu am inspiratie. Nu am motivatie. Intamplator, sau nu, am toate astea. Mai ales motivatie. Maine-poimaine fac 24 de ani. Gata copilaria, gata joaca. I’m going to be a grown-up, now. Any time now…
Asa ca… sut in fund si sa ma apuc de treaba.
Incep cu titlul?
„Furtuna de praf”