Lună: Mai 2009

Filosofie marunta

Publicat pe

Fara sa-mi dau seama, am simtit lipsa scrisului asa cum simti lipsa unui prieten. Am amanat scrisul de fiecare data cand imi aduceam aminte de el, pentru ca nu aveam nimic de spus. Au trecut vremurile cand ma gandeam cu groaza la situatia in care ar fi disparut blogul meu. Din senin. Am primit sfatul sa le salvez undeva, pe un CD. Dar cine scrie pe un CD? Nu am mai scris, dar am reinceput sa citesc. Mai mult un exercitiu de vointa decat o nevoie launtrica apasatoare. Poate de plictiseala, poate pentru a-mi muta gandurile departe… Parca in toate cartile citite in ultima vreme caut ceva… si tot nu gasesc. Le citesc repede, tot cautand acea sclipire. O idee care sa ma faca sa ma cutremur si sa simt iar ca am gasit secretul Vietii, ca in copilarie. „Lorelei” mi-a lasat un gust amar. Ca si cum scriitorul a avut un plan, dar s-a plictisit, sau si-a pierdut ideile si a incropit un final lipsit de imaginatie. Asa cum este in viata, o poveste se termina pur si simplu fara sa te intereseze un final. Acel „closure” pe care-l tot intalnim in filme. Pana la urma nici nu conteaza, pentru ca viata merge inainte si numai cine nu se poate adapta traieste in trecut. Filosofie marunta.

Anunțuri