Lună: Octombrie 2008

I got a secret…….

Publicat pe

Un pps motivational primit zilele aceastea pe mail spune asa: „Iubeste persoanele care te indragesc, uita de cei care nu o fac”. Pleacarea este singurul lucru care m-a facut sa ma gandesc pana acum la asta. Cine tine la mine? Cine o sa-mi duca dorul? De cine o sa-mi fie mie dor?

“Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este al tau altuia si de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta”, spunea Emanuel Swdenborg. Sa nu-si inchipuie cineva ca am auzit de tipul asta. Am furat citatul de pe Kudika.ro.

Intrebarea mea este… De ce imi pasa? Pentru ca nu trebuie sa ma intereseze nici una din chestiile astea atat de tare. Nu poti sa cunosti o persoana nici dupa 30 de ani. Asa se spune. Dar oamenii se schimba, poate chiar evolueaza. Era o seara atat de draguta pentru mine si subit s-a transformat intr-o noapte alba. Nici macar nu fac ceva constructiv pe-aici. Scriu in gol pentru ca nu vreau sa vorbesc despre ce ma apasa. Dupa ce am promis ca voi fi sincera? Dupa ce am renuntat la jurnalul clasic (pix+foaie) crezand ca voi reusi ceva asa? Nu pot spune adevarul aici pentru ca… citeste prea multa lume. Dar nici nu am chef sa vorbesc cu prietenele pentru ca nu mi-ar da SOLUTIA. Pe care se spune ca trebuie sa o gasesc singura.

Si nu-mi mai ramane decat blogul asta. Pe care nu pot sa vorbesc despre Razvan, ca vede Marius si nu pot sa vorbesc despre Marius ca vede Razvan. Peste toate se uita Sorin cu o spranceana ridicata (ca doar sunt un copil care nu stie ce vrea, nu?) si Adi se amuza copios pe seama mea si a intamplarilor prin care trec. Am omis pe cineva? Fetele nu citesc, ca nu au timp.

Razvan este un copil adorabil care ma amuza teribil. Si ma facea sa a simt bine. Prea familiar, poate de aici si senzatia mea de stat pe ghimpi. Un player de care am facut greseala sa ma indragostesc. Am vrut… nu am vrut… mai conteaza? Langa care ma trezeam vorbind si-mi venea sa-mi dau palme, ca nici eu nu stiam ce naiba vreau sa spun. Genul ala de fastaceala stupida, de scoalarita. Dar… s-a terminat toata povestea.

Cu Marius… e cu totul si cu totul alta poveste. Si prefer sa o tin secreta, pentru ca nu s-a terminat si… :-$

Anunțuri

Al patrulea regret

Publicat pe

De multe ori prefer sa nu spun ce gandesc, de frica sa nu-i ranesc pe ceilalti. Dar asta se stie deja. Exista oameni care nu inteleg ca nu vrei sa ii mai vezi. Sau se fac ca nu inteleg. Si insista si insista si insista. Si trebuie sa dai un milion de explicatii pentru ca nu ai curajul sa spui… „Nu vreau sa te mai vad niciodata pentru ca prezenta ta imi face rau, ma plictiseste enorm si prefer sa fac orice altceva cu timpul meu liber decat sa-ti vad chipul obosit si sa-ti ascult vocea zgariindu-mi timpanele.” Totusi, prea lunga replica asta. Si asa am gasit varianta scurta: „Nu vreau sa te mai vad pentru ca esti un om rau si imi strici karma.” Acum…respectivul pun pariu ca e nedumerit. Si o sa intrebe „Cum adica sunt un om rau?”. Si cu o voce isterica, crescendo ii spun… „Ai ganduri necurate!! RECUNOASTE!!!”. Asta daca nu mor de ras pe parcurs. 😀 Dar daca functioneaza va fi faza zilei pentru muulta lume.

Si ma mai deranjeaza cateva chestii mici mici, dar trec. Nu merita sa-mi bat capul acum. Eu trebuie sa-mi vad in continuare de raceala, de imbracaminte, de job. Oameni cu viata zbuciumata….

Evrika!!

Publicat pe

Am gasit rezolvarea tuturor problemelor omenirii. Nu conteaza unde locuiesti sau cate bogatii detii. Daca ai casa si masa, e suficient.

Viata nu are sens fara iubire, sex, pasiune (un hobby foarte mare). Macar una din ele.

Gabriella Climi- Sanctuary

Publicat pe Actualizat pe

Pentru persoana speciala mentionata in post-ul anterior…

That Old Pair Of Jeans
You Always See My Wearing When It’s Grey
You Know What I Mean
I’m Riding A Lazy Mood

Cause You’ve Been Waiting Got Me Ready To Go
And I’ve Been Sraying Off The Way That I Know, Keep Me
Wise Enough, Nothing To Owe
Guess I Need Ya And I Want It To Show

Lying Here In My Sanctuary
Days Go Past Its Autumn Already
And I Wish It Would Thunder
Lying Here In My Sanctuary
Day’s Go Past It’s Autumn Already
And I Sit Here And Wonder

And I’ll Kick Off My Shoes
Think About The Things I’d Like To Do
Everything Going Smooth
There Ain’t Nothing I’d Rather Do

Cause You’ve Been Waiting Got Me Ready To Go
And I’ve Been Sraying Off The Way That I Know, Keep Me
Wise Enough, Nothing To Owe
Guess I Need Ya And I Want It To Show

Lying Here In My Sanctuary
Days Go Past Its Autumn Already
And I Wish It Would Thunder
Lying Here In My Sanctuary
Day’s Go Past It’s Autumn Already
And I Sit Here And Wonder

What I Say And What I Mean, Are Two Very Different Things
Can’t Tell Life From Lies Got A Bad Sense Of Spins
What I Say And What I Mean Are Two Very Different Things, Babe, It’s Time To Figure It Out

Holding Your Hand In My Hands And I Wont Let Go
Keeping Your Words And Your Face Is A Place Like Home
I’ve Been Blind Don’t You Know
[ Sanctuary Lyrics on http://www.lyricsmania.com/ ]

Cum timpul nu mai e prietenul meu

Publicat pe

M-am obisnuiesc sa traiesc intr-o semi-apatie totala, in care viitorul nu aduce nimic, nici bun, nici rau. Si timpul trecea repede. Zi dupa zi, aceleasi treburi. Acum, parca ceva s-a schimbat. Privesc viata cu atat de multa incredere. Si ma bucur de fiecare moment. Dar mor de nerabdare sa ma vad in Timisoara, hoinarind pe strazile ei, nu prea aglomerate, cu ziarul in mana, in cautare de casa si job. Atat de boem si atat de tineresc. Sa nu uit cel mai frumos compliment pe care l-am primit : ” ai atatea povesti, ca esti enervanta … zici ca esti rupta dintr`o carte „.
Si cum m-am suparat eu pe timp. Trece mult prea greu acum. Sau… toate gandurile mele se indreapta acum in directia mutarii. Toata energia e consumata in jurul ei. Si e oarecum frustrant. Ma gandesc atat de mult la ce trebuie sa-mi iau cu mine incat uit ca mai exista si altceva in viata mea. Ma doare cand ma privesc prin ochii celor care ma vor aproape. Adica in Buc. Si in acelasi timp ma gandesc daca nu cumva eu ma indoiesc de decizie si nu ei. Dar nu. Am nevoie de aprobarea tuturor pentru ca tin la ei, si o sa-mi fie dor de toata lumea. Dar cam atat. Peste doua zile nici macar regretul asta nu-l voi mai avea.
Recunosc. Este un gest extrem de egoist. Dar asa trebuie, pentru ca este viata mea si nu pot sa o traiesc dupa asteptarile si bunul plac al celorlalti.
Surpinzator (sau nu) exista si un baiat. Si ma intereseaza ce crede, ce simte. Orice s-ar fi intamplat stiam ca e la un telefon distanta. Si chestia asta mi-a fost de folos in nenumarate randuri. Momente cand eram la limita puterilor mele si doar daca il vedeam ma simteam mai bine. Si nu stie. Poate o sa se prinda cand o sa citeasca asta… E trist cand o romanta moare inainte de a avea ocazia sa prinda aripi.

Orice sfarsit e un nou inceput

Publicat pe

In aproximativ trei saptamani ma mut in Timisoara. Mutare care intentionez sa fie definitiva. Prima intrebare care apare pe buzele tuturor este „De ce?”. Lucruri complicate de genul asta nu au un raspuns simplu, care poate fi dat intr-o fraza. Vreau sa plec din Bucuresti. Pentru ca nu mi-a placut niciodata orasul. Prea mare pentru mine si prea aglomerat. Nici oamenii nu-mi plac foarte mult. Pe scumpa Timisoara am vazut-o o singura data. Am colindat vreo 2 zile, prin centru. Am facut naveta centru nou- centru vechi- complex studentesc. Timisoara pare a fi orasul perfect pentru mine. Acolo oamenii mananca pleiscavita. Pariu ca nu o sa duc dorul Chicken Premierului decat daca raman falita? Dragoste la prima vedere. Complet si iremediabil.
Si sunt foarte incantata de decizia mea. La fel de incantata ca in ziua aia…….. ceea ce eu numesc cel mai frumos moment din viata mea. Cand profesorul de fizica dintr-a 9-a mi-a propus sa ma duc la olimpiada de fizica. Rezultatul…. dezastruos! Dar nah…eram umanista, ce asteptari puteam sa avem?
Mai in gluma, mai in serios am spus ca eu voi mai putea dormi pana nu ma mut. Azi se pare ca am luat in serios afirmatia. Si nu pot sa dorm pentru ca mi-e frica. Mi-e foarte, foarte frica. Pentru ca nu stiu ce ma asteapta. Ma pot gandi doar ca ma descurc. Caut apartament, caut job, platesc chiria, dau la master. Termin master. Si apoi alte chestii banale pe care le fac adultii. Asta in teorie. In practica, ma asteapta un mare necunoscut. Si de aia imi e frica. De faptul ca ajung acolo si cine stie daca o sa am unde sa dorm sau cine stie daca o sa gasesc un job rezonabil. Stiu ca va fi bine intr-un final. Dar tot nu am somn.
Trebuie sa-mi dau demisia de la job. Si deja ma imaginez strangandu-mi bagajele si luandu-mi „La revedere” de la toata lumea. Sunt unii pe care nu-i voi mai vedea niciodata. Nici o pierdere. Pe de alta parte… sunt amici pe care chiar nu-i voi mai vedea niciodata. Sau cine stie cand.
Si parca mi s-a facut somn. Imi pare rau ca las pe toata lumea, mai ales ca imi dau seama ca nu am apucat sa ma bucur de fiecare clipa. Dar stiu ca viitorul suna bine. Fooarte bine. 😀 Si probabil ca nu voi reusi sa dorm bine o vreme de acum inainte. Dar merita efortul. Ce alt moment mai bun decat asta, cand sunt boyfriendless (ador cuvantul asta).
Parca ma incearca o umbra de somn. Dar eu nu am curaj sa inchid ochii acum. Voi aveti? Norocosilor!
Trebuie sa repet…. nu este sfarsitul vietii mele. Ma mut cateva ore mai in vest. That’s all, folks.