Lună: Septembrie 2008

Patru-in-unu

Publicat pe

Despre ness 3 in 1 am auzit cu totii. Reclama cu „Apa fierbinte, va rog” a fost o vreme pe buzele tuturor, dar a iesit din gandurile noastre cam la fel de repede cum a intrat. Apoi firmele producatoare de licori bune de trezit dimineata au inceput sa ne bombardeze. 3 in 1 sunt toate. Dar alea au mai mult lapte, alea au mai mult ness. Deci nu bei oricum 3 in 1. Dupa dispozitie. Si dupa personalitate. Am inghitit si varianta asta.
Si de cand a aparut 3 in 1 in viata mea am baut atat de mult incat nu pot sa mai savurez linistita un cappuccino sau un latte fara sa-mi fie dor de 3 in 1. Gustul perfect.
De Doncafe nu a auzit nimeni, niciodata. Dar sunt destepti. Foarte destepti.
Doncafe a inventat 4 in 1. Eu recunosc ca am fost extrem de curioasa. Adica…avem ness, avem zahar, avem lapte. Ce lipsea? Sub sloganul „New MIX in town” Doncafe si-a propus sa-mi revolutioneze diminetile. Si ma trimite si pe un site foarte amuzant. http://www.mixes.ro/

Am uitat…. ingredientul surpriza este GUARANA. Guarana a mai aparut in viata mea cand nu-stiu-ce firma producatoare de guma de mestecat a scos guma cu guarana. Asta e o planta care contine guaranina, asemanatoare cu cafeina si taninul. Are aceleasi efecte, chiar mai bune. Se recomanda pentru imbunatirea activitatilor intelectuale (gen…invatzat) si pentru refacerea dupa efort fizic. 

De ce au simtit ei nevoia sa amestece ingredientele astea 2? Ness + guarana? Proasta eu, ca am baut. Imediat dupa, am simtit nevoia sa ma urc pe pereti. Si sa alerg. Si sa topai. Am spalat vasele, am avut intentia sa dau cu aspiratorul. Sunt mai puternica decat mix-ul asta, dar oricum. Sper sa apuc sa si dorm in noaptea asta.

Noua mea porecla…”papusa atomica” chiar mi se potriveste azi. Intrebare-intrebatoare. De unde am luat eu 4 in 1? Pai mi l-a dat drept rest tanti de la casa de bilete RATB. IN SFARSIT nu o sa ma simt ca ultimul om din lume pentru ca nu am schimbat. Ca femeile astea au talentul de a se uita atat de urat cand spui ca nu ai schimbat, incat parca nu era chiar atat de rea varianta cu amenda in mijlocul de transport.

Al treilea regret

Publicat pe

Stiu ca nu mai are nimeni chef de citit, dar eu tot am chef de scris. Chef de laudat si chef de vorbit. Dar ce vreau eu, nu…CE MA INTREABA altcineva. Sunt genul de persoana care se entuziasmeaza (ce cuvant…) in fata a tot ce este nou si tot ce reprezinta o provocare. Imi place sa-mi fac planul de bataie, sa impart sarcina in sarcini mici si usor de indeplinit, pentru ca in final sa dea rezultatul ideal. In teorie. In practica, ma impotmolesc la cele mai mici amanunte. Ma las dusa de val, imi pierd interesul. Daca deja stiu cum iese la final, nu vad de ce sa mai continui. Pentru ca stiu sfarsitul si stiu ca nu ma intereseaza. Si intre timp gasesc eu altceva de facut.
Cu baietii e cel mai interesant. Imi place sa flirtez. Sa cuceresc. Dar deja intru in secrete care nu trebuie dezvaluite.
Singurele chestii de care m-am tinut sunt asa: cumpar Bolero in fiecare luna. E ca un ritual deja. Pot sa spun ca m-am tinut de blogul asta… a facut totusi 2 ani desi au fost multe luni in care nu am scris nimic. (De ce oare?) Si m-am tinut de fumat. Nu m-am lasat decat o luna, cand am facut scoala de soferi. In rest, totul a fost uitat pe drum. Nu m-am tinut de prieteni. Prea lene sa tot dau telefoane. Si m-am trezit ca ei s-au schimbat fara mine si ca nici nu-mi mai plac atat de mult. Sau nu ma intereseaza sa descopar cine sunt ei acum.
Acum o saptamana, pe la 5 dimineata am avut o discutie cu cineva. M-a deranjat foarte tare discutia, dar mi-e greu sa spun de ce. Un nene… s-a simtit dator sa-mi explice ca traiesc intr-o lume fara prieteni. Eu ce sa spun…tineam us si tare ca am cateva prietene. Dar ca nu bag mana in foc pentru ele. Realitatea e asa: nu am prieteni pentru ca nu am incredere in oameni. Pentru ca am avut de doua ori de suferit din cauza asta si mi-a ajuns. Mint. O data am suferit, a doua oara am fost socata, dar mi-a trecut repede. Am fetele mele. Dar imi sunt prietene? Daca imi erau, probabil ca nu ma inchideam in mine 3 luni de zile. Ca despre asta e vorba pana la urma, nu? Era un pps foarte dragut, pe care l-am vazut acum cativa ani. Era despre prietenie. Ceva in genul…”daca ai nevoie de mine, suna-ma si voi fi acolo. Dar daca suni si nu raspunde nimeni, vino repede, ca am nevoie de tine.” Si ce pot sa spun… toata lumea are probleme, cine sa se mai ocupe i de probleme celorlalti. Eu mai sunt si incapatanata si greu de tras de limba. Adica daca eu vreau sa cred ca sunt ok, pot sa jur pe viata mea ca sunt bine. Si nu va stii nimeni ca nu sunt bine.
Acum aproape 2 ani am avut cateva zile cand eram convinsa ca sunt insarcinata. Pentru ca simteam o prezenta. Si acum cred ca ceva ceva tot era, pentru ca era o prezenta atat de reala si ma simteam atat de completa. Nu-mi plac copii. Nici atunci nu-mi placeau si nu aveam de gand sa-l pastrez. Pentru ca… mi-e frica de ei. Pentru ca vor atentie non-top si pentru ca pierzi orice sansa la libertate. Din job-ul de parinte nu scapi cu viata, se stie.
Acum mai multi ani, am avut un prieten imaginar. Andrei. Era un pusti blond, de vreo 10-11 ani. Nu l-am avut decat cateva zile. Nici nu mai stiu ce rol avea, stiu doar ca a existat. Mai tin minte si ca nu vorbeam cu el pentru ca ne intelegeam telepatic.
Si m-am cam plictisit de scris. Mai am 2 zile libere, zile in care trebuie sa-mi pun viata la punct. nu vad cum as putea face asta, dar as putea sa incerc. Pana la urma viata mea e simpla. O camera, un job. O singura gura de hranit. Si o singura persoana de care trebuie sa am grija. Dificila persoana asta. Ar fi interesat de vazut ce cred ceilalti despre mine. Ar fi asa…superficiala, copilaroasa, rasfatata, plictisitoare, adorabila. Si cred ca ma opresc aici, pana nu dau de chestii nasoale.
Maine ziceam ca ma duc la facultate. Dar cred ca ma limitez la o curatenie generala printre cosmetice. Sa vad ce e de pastrat i ce nu. Si sa adun hainele pe care vreau sa le dau, sa le las pe undeva pe langa bloc, in speranta ca or ajunge in mainile cui trebuie. Si mai trebuie sa fac ordine la cutia cu jucarii (de plusurile mele nu se atinge nimeni). Sa fac cateva poze cu noua mea freza. Culoarea este cu siguranta unica in lume. Adica… e ca un curcubeu.
Mentiune: imi ador fetele si le consider in continuare prietenele mele. Fiecare intelege ce vrea prin prietenie.
Mentiune 2: nu consider ca am o viata denaturata daca majoritatea cunostintelor mele sunt facute pe net. In game. >:P

Al doilea regret

Publicat pe

N-am fost niciodata prea intreaga la minte. Stiu deja. Am vazut lumea altfel decat ceilalti, intotdeauna. Si de multe ori mi s-a spus ca sunt „ciudat”. Adica…”altfel”. Si m-am mandrit cu unicitatea mea. Si am crescut-o pana nu am mai suportat si tot ce am vrut de la viata a fost sa fiu la fel ca ceilalti, sa fiu superficiala si sa nu simt cat de… degeaba e viata de fapt. Adica nu e degeaba. Dar e atat de inutil sa te bucuri numai de lucrurile mici. Care oricum se intampla in fiecare zi. Sunt satula de ele. Sunt satula si de conversatii. De fapt…nu avem nimic sa ne spunem, dar untem obligati sa conversam. Sa ne bagam in seama. Oare a numarat cineva cate intrebari primeste intr-o zi? Trebuie neaparat sa fac un experiment de genul asta. Hai maine si poimaine, ca tot am concediu. La serv. aud o tona de intrebari pe secunda. Parca traiesc intr-un nesfarsit chestionar. Mi se testeaza permanent cunostintele, memoria, abilitatile de comunicare, Abilitatile de a explica. Cele de a asculta si de a povesti. Cum sa nu obosesti? Oare exista persoane care nu obosesc cu genul asta de viata?
Eu am obosit. Atat de rau incat m-am trezit intr-o dimineata hotarata sa-mi dau demisia. Apoi m-am gandit ca mai bine imi iau vreo 2 zile concediu, sa vad ce si cum. Poate apuc sa ma odihnesc. Poate redescopar pasiunea cu care ma duceam la inceput la serv. Poate nu. Poate ar fi cazul sa-mi schimb serviciul. Si m-am si gandit ce vreau sa fiu. Operator calculator. Pentru ca nu m-ar deranja nimeni. Nu as lucra cu oameni. Ce vis. As lucra cu cifre. Daca odata mi se parea un cosmar, acum mi se pare un vis. Nu am energie nici sa ma trezesc cu zambetul pe buze. Si daca se mai si gaseste cineva care-mi cere constant ba aia, ba aia, cu siguranta termin iua epuizata. Nu mai vreau sa lucrez cu oamenii. Niciodata. Oamenii sunt egoisti. Nu inteleg ca eu sunt una, ei sunt multi. Si toti sunt importanti. Mai importanti decat ceilalti. Nu sunt facuta sa lucrez cu oamenii, oricum nu in sensul asta. Mie-mi place sa-i judec. Din cap pana in picioare. Si sa ma amuz pe seama lor. Sau sa ma amuz cu ei. Tot aia. Oamenii sunt adorabili, de cele mai multe ori. Daca daca lucrurile nu stau cum vor ei… nasol.
Ce alte probleme mai am…. sa vedem…. Scoala. M-am saturat pana peste cap de scoala. Si am decis sa iau un an vacanta. Adica nu dau la master, pentru ca nu am chef sa dau la nici un master. Raspunul oficial este ca nu stiu la ce anume sa dau. Corecta si varianta asta. Interesant este ca nu stiu in ce oras sa dau, de fapt. Mi-am promis mie acum muult timp ca daca nu iese relatia cu ex-ul, ma mut in Timisoara. Pentru ca el sigur ma tinea legata de Bucuresti. Si aveam si iesire de siguranta. Daca dupa ce termina facultatea nu ne mutam impreuna, iar plecam. Pentru ca era clar ca nu aveam nici un viitor impreuna. Dupa o vreme mi-a fost clar, oricum, Partea a doua. Am lamurit ca, in principiu vreau sa ma mut in Timisoara. Pacat ca asta vara am vrut doar sa fug de realitate. Dar intr-o dimineata, in timp ce faceam dus…. mi-am dat seama ca sper sa apara ceva care sa ma faca sa raman. Si gandul asta mi-a fost suficient. A ramas sa ma gandesc la asta inca un an. Apoi, am facut o mica excursie prin tara. Sighisoara, Alba Iulia, Sibiu, Vama Veche. Si nu mi-a placut nicaieri. Adica locurile sunt superbe, dar nu e suficient ca un loc sa fie frumos, ca sa-i pot spune „casa”. Mi-am dat seama ca daca ma mut in Timisoara fac o mare greseala. Daca ma mut pentru a fugi de ceva, da, este o greseala. Dar daca ma mut pentru ca este un loc mai frumos decat Bucurestiul? Oamenii sunt altfel. Sunt sigura de asta. De aceea si vreau sa fac masterul acolo. Pentru ca sunt sigura ca voi avea profesori mai deschii, cu viziuni moderne. Pentru ca imi va stimula inteligenta. Sau macar creativitatea. Si daca dupa 2 ani de master in Timisoara hotarasc ca… nu este locul potrivit pentru mine, ma pot intoarce oricand acasa. Ciudat ca locul asta pe care l-am ocarat si blestemat atatia ani a devenit casa mea.
Inca o dezvaluire si iau o pauza. Eu sunt o persoana foarte la locul ei. Casnica. Familista. Iubitoare. Rac 100%. Dar… pe langa toate astea sunt nenumarate instincte care ma forteaza sa fac lucruri. De genul… desi nu suport schimbarile, vreau neaparat sa ma mut. Sau doar ma laud ca vreau. Desi imi place sa stau acasa in fata televizorului, sau cu o carte in brate, noaptea ma cheama. Numai sa aud de petrecere si in 5 minute sunt imbracata, machiata si pusa pe distractie. Am spus ca vreau sa stau fara scoala. Si dintr-un foc m-am pus pe cautat cursuri. Si m-am gandit sa mai dau la o facultate. De ce, daca stiu ca vreau liniste i pace ma tot fortez sa fac lucruri pe care nu vreau sa le fac. De ce imi programez fiecare zi, fiecare ora. De parca ma simt vinovata ca nu am acum energie si trebuie sa compensez facand…. si mai multe chestii a doua zi. Am zile in care nici nu am timp sa fac toate lucrurile pe care vreau sa le fac. Incet, incet observ cum tot eu sunt cel mai mare dusman al meu. Pana nu ajung la un compromis cu mine, nu o sa fiu fericita, nu? Fericirea vine din pace, din echilibru. Trebuia de o saptamana sa ma apuc de aerobic si tot aman. Pentru ca… mi-e prea lene.
Si sa nu uit. Am ajuns la concluzia ca sunt prea slaba si ca trebuie sa pun pe mine cel putin 4 Kg. Cat mai repede. Si sa speram ca se depun pe unde trebuie.

Primul regret

Publicat pe

Iar am adunat o gramada de prostii de povestit. Sau de comentat. Isprava zilei – am vrut sa ma fac blonda. Blond platinat chiar. De unde pasiunea ptr. blond platinat? D’oh…de cand s-a tuns Sharon Stone si s-a platinat! Toate bune si frumoase…incepem cu decolorantul. Dupa o ora de stat cu el in cap…nici un rezultat notabil. Radacini blonde-roscate. Par brunet. Sau, ca sa nu fiu nesimtita… saten inchis. Cu reflexe roscate. Parul meu se pare ca nu vrea si nu vrea sa fie blond. Am inteles asta. Nu mai incerc. Sincera sa fiu, nu m-ar fi interesat nici daca ar fi cazut tot parul din cap. Nu in starea de acum, in orice caz. Ieri, pentru cateva secunde m-am simtit fericita. Sau mai bine spus nu mai simteam toata greutatea cerului pe umerii mei. Dar a tinut prea putin starea.
Revenind la par… inca de cand am facut un calcul simplu si am inteles ca parul inseamna mai mult de 50% din tot capul, am tinut sa am un par frumos. Si pentru asta, trebuia un par sanatos. Fara uscator de par, fara produse de styling decat in situatii obligatorii, fara vopsea. Si am reusit asta. Pana… pana cand m-am facut bruneta. Cred ca atunci a inceput declinul. Si din parul stralucitor pe care il aveam…am ajuns la o coada de matura. Probabil ca decolorantul distruge parul. Dar trebuia sa vad cu ochii mei asta.
Am vrut sa ma despart de ex cu vreo cateva luni inainte de despartire. Cautam doar scanteia care sa ma aprinda. Intamplator, fiecare si-a gasit scanteia in aceeasi zi. Si dupa o saptamana povestea era deja istorie. Dar a venit vara. A fost ziua mea, am dat licenta, m-am indragostit de cateva ori, am gasit chiar si un tip cu care ma simteam mai bine decat cu ex-ul. Dar nu am fost fericita. Ofticoasa, cum sunt, mi-a fost greu sa accept faptul ca el a pus primul capat relatiei si ca el si-a gasit o tipa mai buna. Intuitia feminina imi spune ca si-a gasit jumatatea. L-am iubit, l-am urat, mi-a fost de multe ori dor de el. Ultima parte am recunoscut-o cu greu. Dar nu am varsat nici o lacrima.
Cand, intr-un final mi-am facut timp sa traiesc si in camera, nu numai in laptop si in oras, am obervat cate chestii am de la el, afisate la vedere. Toate cadourile, toate prostiile cumparate impreuna. Si ma mir ca nu mi-am dat seama pana acum. Trebuie sa scap de toate astea. Atat de proustian… daca nu spargeam o cescuta de la el nu mi-as fi dat seama niciodata.
Si atat de freudian… am avut si eu o singura relatie serioasa in viata mea si acum am fobie de relatii. Orice fel de relatii. Pentru ca…nu mai vreau sa mai pierd un an si jumatate (de exemplu) din viata mea pentru…nimic. Si traiesc in umbra relatie dintre parintii mei care de cand s-au cunoscut traiesc fericiti 24/7 impreuna si probabil asa vor trai pana la adanci batraneti.
Toate adunate, ma simt singura si speriata. Si goala. Nu am incredere in nimeni ca o sa ma asculte cu interes si o sa nteleaga ceva. Si traiesc cu convingerea ca nu prea ii pasa nimenui atat de mult cum imi pasa mie. Sorin va comenta aici cu siguranta. E viata mea, sentimentele mele, confuzia mea. Si varianta „let go” nu functioneaza. Nici daca refuz sa ma gandesc la asta nu ma ajuta. Deloc. Dar nu stiu ce sa fac. Si nu-mi spune nimeni ca va fi bine, ca dupa aia sa ma stranga in brate tare, tare. Si apoi sa ma pupe, iar eu sa uit de tot. Nu e. In ritmul asta nici nu va fi.
Pana gasesc o rezolvare, stau incuiata in casa. Nimic nu ma atinge aici.

Somn…

Publicat pe Actualizat pe

Imi doresc atat de mult sa dorm… sa dorm ore, sa dorm zile intregi. Sa ma trezesc sa mananc ceva si apoi sa dorm in continuare. Un somn fara vise, un somn dulce si pufos. Ador viata, dar acum visez la reprize nesfarsite de somn. Oboseala cronica prefer sa-i spun. Astenie, melancolie. Si nu e greu deloc. Mi-am luat 2 zile libere pentru asta. Deci dupa ziua de maine ma asteapta o mini-vacanta de 4 zile in care nu imi doresc decat sa dorm. Fara sa ma intrebe nimeni cum am dormit. Si cat.
Noapte buna. Mai e o zi…

Blaxy Girls

Publicat pe

Ma obsedeaza melodia asta cam de cand a aparut. Dar nu as fi crezut niciodata ca pustoaicele sunt romance. Mi se parea mie inregistrat cam prost. Dupa ce-am trecut peste soc, am spus ca merita ceva atentie. Si cica Timberland a facut remix dupa ea. Sincer, nu-i recunosc stilul, dar orice e posibil.

VERSURI

If you feel my love

If you wanna lie to me
If you’ll ever see yourself
Don’t come back and cry for me
‘Cause you’ve gone to far

If you wanna lie to me
If you’ll ever see yourself
Don’t come back and cry for me
‘Cause you’ve gone to far

If you feel my love
Can hear my thoughts
Can you feel everything

If you hear my thoughts
Can you feed my soul
Can you save it too

Not the one that I need
To stay high on my feet
Don’t need you to succeed

Can you feel this hate .that runs to you
Can you feel it too.

Refren:
If you wanna lie to me
You must change the file
Play your games be with your jerks
It will be just fine
If you’ll ever see yourself
Just the way you are
Don’t come back and cry for me’
‘Cause you’ve gone to far

If you wanna be with me
If you wanna be with me
If you wanna be with me
Baby
You must be the way I want
You must be the way I want
You must be the way I want
Baby

Orice minune tine 3 zile.

Publicat pe

Si iar sunt mandra de mine. M-am dezindragostit. Poate se intreaba cineva cum naiba s-a petrecut asa repede. Pai…simplu…odata pusa fata in fata cu ce urasc eu mai mult pe lumea asta, situatia s-a rezolvat de la sine. I-am recunoscut defectele, am recunoscut ca nu prea avem nici o treaba unu cu celalalt. Ca sunt o gramada de chestii pe care nu le accept. Si cam atat. Anticorpii si-au facut treaba impecabil. Deja se stie ca nu lupt pentru nimeni si nimic. Poate doar pentru independenta mea.
Saptamana trecuta am avut o zi in care am fost in culmea fericirii. Am cantat si am dansat toata ziua. Nimic nu ma putea atinge. Si mi-am pus pentru o clipa intrebarea „ce se poate intampla rau?”. Si convinsa fiind ca nimic nu-mi poate strica fericirea, la prima chestie care mi-a stricat-o totusi, chiar in seara aia deja am inceput sa vad totul negru. Si problemele in aceeasi seara au inceput sa tot apara. Fara numar, fara numar. Nu-i nimic. Cine a spus ca viata e frumoasa avea doar o zi buna.
Si ideea de baza care e? Nu e. Dar aveam chef de scris. Si ceva nou si palpitant de povestit. Pentru linistea mea, nu pentru gura-casca.