Lună: August 2008

Fad

Publicat pe

Din momentul in care am inceput sa-mi traiesc viata, am incetat sa o simt. Si din clipa in care m-am exilat in camera mea, am inceput sa simt viata la un nivel de mult uitat. Ma obosesc oamenii si statul pe scaun „la o cafea. Ma oboseste sexul si teatrul in care este invaluit. Mimam iubire, mimam „doar pe tine te vreau” si mimam „esti tot ce am”. Cu mine de ce nu ma port niciodata atat de frumos?

FAD, -Ă, fazi, -de, adj. 1. (Despre mâncăruri) Fără gust; searbăd, insipid. 2. Fig. Lipsit de expresie, plat, searbăd, insipid, anost. Stil fad. – Din fr. fade.
Sursa: DEX ’98 ( http://www.dexonline.ro )

Si a fost… meci

Publicat pe

Aseara a fost meci. Dar deja toata lumea stie. Numai eu probabil as fi ramas singura care nu stie, daca nu ma interesa meciul. Sa nu se inteleaga gresit. Fotbalul mi se pare foarte antipatic, un sport care trebuia sa fie interesant si antrenant, dar care a devenit un factor de stres in orice casa care are televizor. Fotbalul deja a depasit orice masura a bunului simt, a trecut de granita divertismentului si a ajuns dependenta/ stil de viata. „Ce vrei sa te faci cand vei fi mare? R: Sotie de fotbalist.” Nu ma indoiesc de capacitatile fotbalului de a relaxa telespectatorul. Ce poate fi mai frumos decat sa stai in fotoliu si sa te uiti la alti nefericiti cum aleagra, cum cad, cum se lovesc, cum tipa, cum se bucura, cum plang. E altceva. E viata reala cu tenta de drama, dar tot reala este.

Mi-a placut faptul ca a castigat Steaua pentru ca stiu cel putin 3 persoane care au fost fericite pentru chestia asta. Peronal nici nu m-am uitat la meci, am vazut ultimele episoade din „Mesaje de dincolo”. Prietenii stiu de ce.

Si hotararea de a scrie pe blog am luat-o pentru ca ma enerveaza senzatia asta de happiness doar ptr. un meci de fotbal. Adica, sa fim seriosi. De la campionatul european incoace am vazut 2 meciuri. La unu am ras cu frate-mio de toti si la altul…a ras cineva de mine ca nu cunosc personajele din tribune.

Si e cute la finalul zilei. Mai vorbesti de un film, mai vezi un gol. Si in final am inteles. Fotbalul nu este facut sa stai 90 de minute cu ochii pironiti pe minge.

Love or sex?

Publicat pe

Quote:  „Love is the answer, isn’t it? But, sex raises a lot of very interesting questions.”

Camera mea

Publicat pe Actualizat pe

Argument

Putina lume cunoaste camera mea. Pentru ca urasc sa-mi violeze cineva teritoriul. Pentru ca atunci cand este cineva prezent in camera mea, deja nu mai am intimitate. Nu mai am libertate. Si trebuie sa dau o multime de explicatii si sa suport o groaza de priviri curioase. Camera mea a vrut odata sa fie simpla. Si a fost pana sa incep eu sa imi adun toata viata in ea.

Capitolul I

De astazi incepe curatenia generala. De ce? pentru ca… trebuie. Prea multe chestii din trecut care ma impiedica sa merg mai departe. (Nu mai am cum sa-mi cumpar chestii noi, pentru ca nu mai am loc de ele!!) Si am inceput. Am o biblioteca care-mi ocupa un perete intreg. Pe ea am niste cutii de pantofi si cutia de la TV. In cutia de la TV imi tin jucariile, pe care o sa le dau cat de curand. In cutiile de pantofi… in una am frunze si alte ierburi ciudate adunate din natura. Girlish. In alta… scrisorile de la prietena mea din Tg.Jiu din copilarie. Mai am un biblioraft care nu stiu ce cuprinde. Ramane de vazut. Arunct frunzele, la fel si colectia de flori presate. Am pastrat 3. De la cineva special. Am mai gasit un jurnal din 2000. Ei…am incercat eu sa citesc, dar m-am enervat cand am ajuns la ziua de 18 iunie. Citez: „Azi am visat ca trebuia sa ma casatoresc cu „. Si aici se opreste tot. Degeaba l-am intors eu, nu scrie nicaieri.

Ha ha…. inca o insemnare draguta. „Prima zi de scoala a decurs normal. Am mers la scoala, dupa aceea in clasa (stau in banca a treia de la perete). Am terminat de citit cartea „Elevul Dima dintr-a saptea”. Nimic nou, decat ca avem un coleg nou – Gabriel.” Ei…si acest Gabriel a devenit dupa mai multi ani primul barbat din viata mea. As mai continua, dar deja am obosit de atatea amintiri.

(va urma)

A venit, a venit toamna…

Publicat pe

Cine s-a prins ca a venit toamna? Eu….cel putin de cand tremur de frig in fiecare dimineatza in drum spre serviciu. Dar sunt in faza de negare … ma imbrac de parca ar fi vara. In rest…totul e la fel. Uneori simt un regret ca nu am fost suficient de mult la mare.

Si imi da tarcoale si astenia de toamna… as dormi pana nu as mai reusi sa fac diferenta intre vis si realitate. Si acum desi vreau sa dorm, nu este momentul. Stau cu 2 pastilute in fata si imi imaginez ca filmez Matrix. Trebuie sa aleg. Pastila verde sau pastila roz. Grea alegere. Analgezic sau antiinflamator. Dar ce tot vorbesc, ca nici nu mai stiu care-i analgezicul si care-i antiiflamatorul. Ma simt obligata sa le iau pe amandoua. Tin minte ca atunci cand eram mica imi placeau pastilele. Si luam la aspirine si paracetamoale pana le terminam. 3-4-5 pe zi. In liceu la fel… pasiune pentru calmante. Acum nu iau pastile decat daca-mi spune cineva ca trebuie sa iau. Si simt eu ca ar fi mai ok fara dureri si stari neplacute.

Noutati… nu am. As putea spune ca sunt foarte fericita. 90% fara motiv. 10% pentru ca trecut peste paranoia, complexe, grija zilei de maine si pentru ca am gasit ce cautam. Imposibil de spus ce cautam. Probabil liniste. Si libertate.

„Freedom it’s just another word for nothing left to lose.” Corect. Insa libertatea mea tine de faptul ca stiu exact ce am de pierdut, dar ma simt pregatita pentru orice.

Sinceritate…

Publicat pe Actualizat pe

Inca de cand am pornit blogul am mers pe ideea ca…sinceritatea strica. Si multe post-uri spun de fapt alta poveste decat se crede. Desi jurnalul meu este numai si numai ptr. mine, pentru a nu uita ganduri, sentimente, poate chiar intamplari, a ajuns o poveste lunga si plicticoasa pentru adormit copii. Tare lunga. Ingrozitor de plicticoasa si siropoasa. Si totusi, realizez ca asta nu sunt eu. Eu sunt optimista. Si vad viata intr-un mod tare frumos. Mai uit uneori sa ma bucur de ea. Dar exista ceva… o energie latenta care nu ma lasa sa stau acasa. Si orice s-ar intampla, chiar daca simt nevoia sa stau acasa, sa dorm, sa ma uit pe pereti, sau si mai grav, sa ma uit la televizor, ceva ma impinge sa nu. Sa ies, sa ma distrez, sa cunosc o gramada de oameni. Sa rad fara sens, ca in liceu sau sa aflu pur si simplu ce mai face fiecare. Si stau si ma intreb cand am devenit eu persoana asta egocentrista care sunt.

Imi placeau oamenii si imi placea la nebunie sa-i ascult. Acum nu vreau decat sa fiu lasata in pace. Vin toti tampitii cu tot felul de intrebari la mine, intrebari la care nu am raspunsuri si nici nu vreau. Ma poate obliga cineva sa-mi placa oamenii si vietilor lor insipide si incolore?

Si ma enerveaza cand se trezeste cineva ca vorbeste degeaba si ma intreaba daca l-am iubit pe fostul. Da, l-am iubit. Dar nu era genul acela de iubire care nu trece si care creeaza adevarate drame. A fost ceva foarte calm, chiar calculat as putea spune. Ne vedeam tot timpul si incepusem sa ne cunoastem foarte bine si sa ne intelegem bine. Probabil a fost genul ala de iubire care se naste din obisnuinta. Old Style Love. Cu toate astea spre sfarsit nu mai exista nimic din ce era la inceput. Si abia asteptam sa apara ceva si sa se termine totul. Cam cum s-a intamplat.

Daca-mi fac probleme cu privire la reintalnirea de dupa despartire? Da, putin asa. Pentru ca nu stiu daca voi fi suparata, geloasa sau daca voi simti ceva cand il voi revedea. Probabil ca nu. Ar fi trist sa nu. Sau poate va fi mai bine…who knows. Vad eu diseara ce si cum.

Un viitor incetosat

Publicat pe

Imi vine acum in minte o melodie de-a Andrei…”In noapte ma trezesc / Cu luna de pe cer vorbesc”. Nu am ajuns in halul asta, dar simt ca ma asteapta o lunga perioada de singuratate. Si eu nu suport sa stau singura. Numai gandul…previziunea imi trezeste o stare de nervozitate, de „nu se poate asa ceva”, o stare de „nu am cum” si o stare de „eu?niciodata!”. Si totusi, asta urmeaza. Pe de o parte, ma bucur de faptul ca voi fi linistita, relaxata in intimitatea caminului meu. Cine crede ca o sa ma plictisesc repede, mana sus.

Si ce daca ploua mereu
Si e ceata in jurul meu
Tu imi apari ca un val
Si ma aduci la liman si la viata
Si ce daca viata e asa complicata
In viata mea
Totu-i simplu de cand te-am vazut surazand prima data.

(„Si ce daca” – Directia 5)