Lună: Iulie 2008

XS

Publicat pe

M-am mai plans eu ca sunt foarte slaba si nu-mi gasesc haine potrivite. Si m-am mai laudat ca-mi cumpar haide de la raionu de copilite. Dar nu mi-am pus niciodata problema la modul serios din punct de vedere medical. Pana ieri. Ca sunt subnutrita deja stiu. Intrebarea care se pune este urmatoarea : eu sunt anorexica? Ca nu mananc atat cat trebuie imi e clar deja. Am o singura masa pe zi si aia foarte nesanatoasa. Cat sa nu ma mai roada stomacul. In ultimele 3 saptamani mi-am dus viata la extrem. Dormit 3-4 ore pe noapte, mult stres, fumat mult, mancat aproape deloc, baut cafea multa si cand se ingrosa treaba apelam si energizante. Si incet incet am ajuns la stadiul actual. Nu pot sa mananc si am o senzatie permanenta de greata care se accentueaza la imaginea vreunui aliment. Oricarui aliment. Dupa cateva episoade in care daca ma ridicam dim pat cadeam imediat pe jos, mi-am dat seama ca dulce autodistrugere nu e chiar atat de dulce si ca prefer perioada cand imi distrugeam viata cu petreceri. Si mi-am promis mancare multa si sanatoasa. Nu stiu cum o sa fac asta…dar trebuie. Planul pe vara asta? Vitamine, sport si inca cel putin 3 kg.

Anunțuri

O clatita uriasa…in renovare

Publicat pe

Breaking news despre licenta. A iesit bine pana la urma si fara sa respect planul facut pe 10 ore. Pe o scara de la 1 la 10 am iesit la …9. 😛
Si am vrut sa sarbatoresc la o clatita uriasa, una din chestiile care dau o conotatie placuta vietii mele. Dar localul este in renovare si nu am mai mancat nici o clatita. Si daca initial am fost dezamagita am realizat ca nici clatitele uriase nu conteaza. Sunt si ele clatite, ca toate clatitele. Si inca ma intreb ce conteaza cu adevarat. Si de fiecare daca imi dau seama ca micile bucurii ale vietii si micile cunostinte pe care ni le facem de-a lungul vietii conteaza. Micile calatorii, micile petreceri, micile haine. 😀 Micile melodii si micile filme. Micile momente cand timpul se opreste in loc si ne bucuram de un sarut. Momentele cand credem ca ne-am indragostit si cele cand ne dam seama ca nu asta a fost iubirea aia… Intalnirile cu prietenii… Cafelele cu vechi prieteni uitati si regasiti.
Si daca ma gandesc iar imi dau seama ca nici astea nu conteaza. Si tot asa pana ma doare capul si renunt. Si decid sa iau lucrrile asa cum sunt. Sa nu pun intrebari. Sa nu incerc sa modific nimic. Sa ma bucur de ce mi se da si sa nu cer nimic. Sa dau tot ce am si sa nu astept nimic in schimb. deja seamana cu un post motivational. Dar nu e. E de plictiseala, de dezamagire, de dor de clatite.
La fel m-am simtit si cand a disparut „Cafenescu” si in locul lui a aparut „Retro cafe”. Am fost dezamagita, ma legau multe amintiri de locul ala. Dar al doilea e si mai frumos. 😀 Daca spun ca in orice sfarsit exista un inceput tot eu imi dau una in cap. Dar macar azi pot sa cred asta? Pot? Pot? Pot?

10 ore

Publicat pe

Mai sunt 10 ore pana la licenta. Ore planificate pana la ultimul detaliu. Sper sa fie bine. Nu sunt stresata, sunt chiar calma. Linistea….furtuna…povestea….

Despre Licenta…

Publicat pe

Nu-mi e frica deocamdata, dar stiu ca urmeaza sa… Si mai stiu ca nu sunt pregatita. Si tare-mi e ca nici macar nu am timp fizic sa ma pregatesc pentru ce va veni. Deocamdata nici nu ma intereseaza. Cat de greu poate sa fie? Greu cat 6 examene la un loc? Oare va trebui sa invat 6 ore? 😀 Cred ca e bine sa le invat separat. Ca bucatele, nu ca intreg. Si sa am incredere in mine la examen si in alegerile mele. In logica mea si in asociatiile mele. Ca la examenul auto, cand mi-a spus instructorul ca daca ma concentrez pot sa-i aud voce in mintea mea si pot sa-i aud instructiunile. Chiar asa a fost. Ma intreb daca o sa am emotii. Si daca vor fi mai mari decat la restantele de la „Consiliere psihologica”. Sau poate mi se va strica compu in timpul examenului si voi pierde any unsaved data. 😀 In cazul asta, mai bine merg pe tocit, nu pe logica. Parerea mea.

Astazi e ziua meaaaaa…..

Publicat pe Actualizat pe

….zi frumoasa ca mine…
Din toate aniversarile mele asta a fost cea mai urata. Pentru ca am fost singura si beata la inceput, apoi mahmura. Pentru ca am fost dezamagita, nedormita, suparata si in pragul crizei de 22 de ani, ce mai. Singura chestie buna…sa zicem ca am inceput procesul de a devenit nefumator, cum m-am nascut (cred). Nu vreau sa ma las de fumat, dar asta e. Pana la urma nu vreau nici sa termin facultatea sau sa lucrez sau sa ma trezesc dimineatza devreme.
M-am saturat de mine si toate dramele mele si abia astept concediul, desi nu voi avea absolut nimic de facut atunci, decat sa ma holbez la tavan. Si sa il umplu cu stelute si inimioare fosforescente.
Ce pot sa spun…sunt mandra de mine ca m-am facut mare, termin si eu facultatea, ma las de fumat si de baieti… si sunt mandra de mine ca ma accept asa cum sunt si nu sufar de complexe nefondate. Nu sunt perfecta. Nici macar nu am ceva de oferit, orice. Nu exista. Dar cineva acolo crede ca sunt o regina, frumoasa, desteapta, fermecatoare. Cineva acolo crede ca il fac fericit si ca dau sens vietii lui. Iar daca nu va fi asa, o sa pot spune satisfacuta: „Stiam eu ca nu exista iubirea aia…”.
Si nu ma pot abtine sa nu ma intreb: mi-a pierit norocul la baieti sau am devenit eu prea pretentioasa?

Protejat: O sireena…

Publicat pe Actualizat pe

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos: