Lună: Mai 2008

Despre nunta

Publicat pe Actualizat pe

Acum ceva vreme am primit o invitatie la prima mea nunta. Mai bine spus prima invitatie la o nunta pentru mine si nu pentru familia mea. Si am fost multe zile iritata de ideea de a cauta rochie pentru nunta, gandindu-ma pe buna dreptate ca nu voi gasi ceva sa-mi placa si sa mi se potriveasca. Si pana la urma am decis sa caut pe net. Si am gasit-o. Si mi-am luat-o. Acum astept doar sa ajunga…. din clipa in clipa o sa plece de la depozitul ei natal si impachetata frumos o sa ajunga in mainile mele, la fix pentru nunta. Sper. Daca nu o sa ajunga la timp…m-am ales cu o situatie foarte tare. Nu am cu ce sa ma imbrac la nunta si dupa nunta o sa fiu posesoarea unei rochii bune de purtat…la o alta nunta, care cine stie cand va fi, daca va mai fi. Poate nunta lui Nemuritorul (vezi blogroll) care in cativa ani va avea deja un copil.

Pentru ca sunt fata buna si imi place sa impart chestiile mele cu ceilalti….va arat rochia, care evident ca va arata mai bine pe mine…desculta si fara geanta, ca nu am bani si de accesorii.
Rochia de nunta

Preliminar

Publicat pe

Cele mai negre si barbare ganduri mi s-au adeverit. Sunt superficiala. Si egoista.  Si lenesa. Si cam atat, presupun ca sunt suficiente defectele astea. Partea buna e ca nu ma mai intereseaza nimic in mod special. Mai ales aptul ca nu ma intereseaza nimic. Timpul oricum trece fie ca vreau fie ca nu vreau. Nu pot sa-mi controlez viata si am renuntat asta. Nu pot sa-mi controlez relatia si am renuntat sa mai vreau sa controlez totul. Atata timp cat nu se intampla vreo nenorocire in viata mea, totul e ok. „Timpul trece, banul merge, ce frumos muncim.” ar spune seful meu. Nu-mi mai este dor de trecutul meu. Cumva, cumva termin si facultatea si ma bucur sa spun ca viitorul imi ofera aceeasi gaura neagra ca si la sfarsitul clasei a 12-a. Macar stiu ca alegerea facultatii nu e cea mai importanta decizie din viata unui om. Nici alegerea carierei. Nu conteaza absolut nimic. Conteaza numai conotatiile pe care noi le-o dam lucrurilor. O strangere de mana inseamna mai mult decat 1000 de cuvinte si 1000 de petreceri. Un cuvant poate insemna mai mult decat toti banii din lume. Iar un prieten inseamna mai mult decat 100 de cunostinte. Deci totul e relativ si atata timp cat nu pot controla totul, nu-mi mai bat capul.

Astazi trebuia sa fiu la un concert. Trebuia sa ma duc la targul de inghetzata, biscuiti si ciocolata. In schimb, am stat imobolizata la pat (entorsa) si m-am simtit la fel de bine ca intr-o zi de plaja, sub cerul arzator, pe nisipul incins. Numai ca nu am avut parte de atata vanzoleala. Si m-am uitat la TV. La ce am vrut eu. Asta conteaza. Nu am negociat cu nimeni, nu am impartit cu nimeni telecomanda si jeleurile. Nu m-a deranjat nimeni.

Dupa atatea luni de relatie am inteles ca nu trebuie sa te sacrifici pentru relatie, trebuie sa adaptezi relatia la persoana ta. Am inteles ca e foarta importanta comunicarea, dar nu e important sa imparti absolut totul cu perechea ta.

Am invatat sa tac. Si sa vorbesc. Am invatat sa stiu ce vreau, dupa metoda folosita in copilarie. Daca fac asta sunt pregatita sa infrunt consecintele? Nici nu stiu cand am uitat intrebarea asta. Poate cand am inceput sa cred ca pot face orice. Dar mi-a trecut perioada aia.

Astazi am descoperit ca m-am maturizat. In sfarsit. Si nu, nu e adevarat ca trebuie sa treci prin cine stie ce drame sa te maturizezi. trebuie sa-ti impingi limitele, sa vezi pana unde poti duce. Si apoi descoperi ca te-ai maturizat. Daca stiam ca e atat de simplu. Ca atunci cand eram mici. Faceam tot felul de bube pana intelegeam ce e bine si ce nu. Pot eu oare sa afirm ca am trecut de varsta incercare-eroare? Incerc. Si daca-mi da eroare, inseamna ca m-am inselat.

Pe data viitoare, cand vom vorbi de… nunta. 😀