Lună: Octombrie 2007

De ziua mea…

Publicat pe

…una din ele,cel putin.

Astazi e ziua mea de nume, dupa calendarul catolic. Dar am sa o sarbatoresc in fiecare an. Si pentru ca familia nu-mi recunoste ziua pentru ca nu sunt catolica (sunt ortodoxa) le-am pregatit o surpriza.:D Inca o zi pentru fiecare nume de-al meu. Una pe 10 mai si una pe 17 decembrie. Ce fericire. 😀

Ce-am facut azi? Am incercat sa uit ca sunt racita…putin cam rau, adica la inceput si am iesit in oras. Si mi-am facut cadou oua Kinder.Am 5 scolari nazdravani…mai am nevoie de 3. Am si o dublura, daca vrea cineva sa faca schimb. Azi parca am trait asa…cu o manuta in trecut, rememorand luna octombrie de anul trecut. Am cautat pe blog sa vad daca am scris anul trecut de ziua mea. Si nu scrisesem. Chestii importante mi se intamplau atunci. (gluma).

Eu acum,inainte de baita/culcare/serviciu am 2 probleme.

Prima… am primit o invitatie la ziua fostului…si ma bate gandul sa ma duc. Pentru ca anul trecut daca tin minte ne-am despartit cu o luna inainte de ziua lui si nu i-am mai zis nici macar la multi ani decat dupa vreo 5 luni. Dupa ce a trecut perioada aia in care nu ne-am vorbit deloc. Evident, iubitul nu va fi de acord. Si sunt asa…putin nedumerita si nush ce sa fac. cer ajutorul publicului larg. ;;)

A doua…e mai mult o cugetare. Stiu ca intotdeauna am avut incredere in Viata, in energiiledin jur, am avut incredere ca „totul va fi bine”. Dar niciodata nu am avut incredere in mine. Pana acum. Poate ma insel si e vorba de o pseudo incredere cauzata de faptul ca totul e roz in viata mea acum si nu am nici un fel de probleme. Si logic ar fi ca acest calm sa fie din cauza mea, nu? Ei bine, nu! Si nici nu am vreun motiv anume sa am brusc incredere in mine. Dar am. Asta e…am sa iau situatia de buna si nu o sa ma gandesc de ce si cum si cand.

Asa-i ca m-am mai maturizat?? Am fugit la Seinfeld. Pe curand!

Anunțuri

Nostalgia copilariei

Publicat pe Actualizat pe

Si cand vreau sa-mi cumpar ceva de imbracat ma lovesc de bariera marimilor. Exista magazine pentru grasi si grasuti. Dar cei cu marimea 32 ce trebuie sa faca? Mi s-a recomandat cu ironie raionul pentru copii. Stimata doamna XXL… daca hainele cele mai mici pe care le aveti la vanzare cad de pe mine …oare sunt eu vinovata? Si mi-am propus cu seriozitate sa caut un magazin pentru copii. La 13 ani imi gaseam foarte usor haine. Ma vedeau mica si primeam exact hainele pe marimea mea. Si acum am aceleasi masuri ca atunci. Inchiriez pustoaica de 13 ani pentru mediatizarea dialogului dintre mine si vanzatoarele pentru care varsta=marimi. Cu cat esti mai „batrana” cu atat esti mai grasa. Stresul este mai mare..kilogramele mai voiase si fericite ca te-au gasit.

Si astazi in metrou…uitandu-ma la blugii foarte stramti in talie ai unei pustoice grasune si la modul cumobligau grasimea sa treaca de linia taliei si sa formeze un colac natural de salvare…(nu exagerez…pun pariu ca stiti fenomenul) m-am gandit cum de am iesit eu slaba. Pentru ca stiu cat de usor pot sa devin si eu obeza. Si ma gandeam asa…cat eram mica auzeam numai „Vai ,dar ce slaba esti!!!” Si am crescut constienta ca sunt slaba. Foarte slaba. Si am vazut la televizor ca toata lumea e slaba. Slaba e bine. Slaba e ideal. 90-60-90. Slaba…fara celulita. Si m-am gandit ca fetita cealalta a avut parte de remarci gen „Ce sanatoasa si puternica e!!”. Si a crescut rasfatandu-se tot timpul cu dulciuri si multa mancare buna si placinte si tot e e bun de mancare… 😦 Si eu am crescut abtinandu-ma de la a manca paine de la 14 ani…fara carne grasa, fara ciocolata…fara merdenele…cu multe fructe, legume. Fara sucuri acidulate, fara foarte multe chestii. Am trait sub simbolul mancarurilor sanatoase, cam de cand am descoperit revistele maicamii si raionul de soia si apa plata. Si sunt mandra de mine. Si ma simt bine in pielea mea. Dar uitandu-ma in urma…constat ca m-am abtinut de la mult prea multe chestii. Si m-am infometat de preamulte ori siam testat multe chestii nesanatoase. Gen…bulimie, anorexie, laxative, ceaiuri ciudate si… multa mancare fara inceput, fara sfarsit si fara gust.

Una peste alta…va place cum arat? Va place ca am ajuns sa cersec haine marimea 32? Imi gasiti o pustoaica de 13 ani sa ma insoteasca la cumparaturi?

Fila de jurnal…

Publicat pe Actualizat pe

Astazi am intrat intr-un magazin care-mi aduce aminte de magazinele pe care le iubeam in copilarie si in care nu am mai fost de muuulta vreme. Genul acela de magazin in care gasesti de toate. De la baterii, articole de mercerie, haine, jucarii, farduri, parfumuri, la oale si bibelouri, si candelabru. Inevitabil…vanzatoarea m-a intrebat daca ma poate ajuta cu ceva. Eu, sub greutatea clipei pe care o traiam, am spus adevarul. „Nu vreau nimic, doar ma uit. Am simtit nevoia sa intru in acest magazin si ma uit sa vad de ce…” Si…mi-am si cumparat vreo 2 chestii de care nu am nevoie. Am vrut sa-mi cumpar si un ceas desteptator…dar mi-a spus ca nu sunt bune, ca raman in urma. Oare am eu karma foarte buna si vanzatorii nu pot sa ma pacaleasca… sau vanzatoarea chiar nu vrea sa vanda ceasurile alea si le tine sa „dea bine” in vitrina??

Azi a fost o zi draguta foc. Sa nu se inteleaga gresit…imi place serviciul meu. Dar azi a fost o zi perfecta pentru stat la soare,pe banca, la prajit. Asa ca am plecat la 11 de acolo si m-am indreptat spre facultate. Unde am ajuns la 13:00. Restul timpului…s-a pierdut pe drum. Si mi-am platit taxa si mi-am facut simtita prezenta in noul an. Si m-am intalnit cu fostii boboci (acum anul 2) si cu o prietena din anul 4 (hy,Clemi) …si am vazut cum anul 3 chiuleste cu nerusinare. Si am terminat cu facultatea si am fugit cu Clemi la o terasa din Tineretului. In drum mi-am mai luat un prieten pentru pinguinul cumparat de la Mac aseara. Si am 2 pinguini. Mai sunt 4 de achizitionat si am aproape jumatate de echipa de fotbal. 8-> Si stiu si ce am sa fac cu ei…dar toate la timpul lor. M-am intalnit si cu iubitul meu,Ducele..care a trecut cu bine peste prima zi de serviciu. (Oare se supara ca-l dau de gol?? 😀 )

Si a fost o dupa-amiaza aproape perfecta. S-a terminat septembrie. Ce fericire! Si pentru mine este inceputul unui nou an. Nu stiu de ce, dar la mine anul s-a terminat acum. Si nu stiu care an. Anul incertitudinilor, al intrebarilor retorice, al timpului pierdut fara tinta.

Si a mai trecut un an…am imbatranit cu o zi….