Lună: Noiembrie 2006

blocaj

Publicat pe

de cateva zile o tin tot in introspectii,imi caut defecte,calitati si ma gandesc ce as putea face sa-mi corectez defectele.dar nu e bine.mi-am gasit defecte si complexe de care nu aveam nici o idee.ma simt mica si nesemnificativa.si singura.asta de cand mi-a venit ideea ca de fapt ceilalti nu dau nici o ceapa degerata pe mine.
te-ai gandit vreodata cat de importante sunt persoanele din jurul tau pentru tine?ti-ai pus problema pe cati ii pui inaintea propriei persoane?cand cineva iti povesteste o problema…peste 2 ore inca te mai gandesti la problema aia si cauti in continuare solutii?sau ii spui 3 cuvinte de consolare si-ti vezi de viata ta?
si in situatiile de genul asta…cum sa nu ma simt singura si abandonata?imi tot spun ca eu trebuie sa fiu puternica si tot felul de prostioare care ar trebui sa ma monteze.dar imi pierd instant curajul.cand ma gandesc la tot ce credeam pana acum…stiam ca nu pot sa am incredere in cei din jur…dar nu mi-am dat seama ca nici macar nu contez pentru ei.
he he…solutia este la fel de simpla…trebuie doar sa ma regasesc pe mine,sa-mi regasesc vocea interioara si sa reincep sa discut cu ea.eu o numesc „constiinta”…suna mult mai plauzibil decat sa cred in continuare ca sunt atat de dusa cu pluta incat vorbesc singura,pe 2 voci,care de cele mai multe ori ajung sa tipe una la alta.(totul se petrece in gand)
aha…si un mic mesaj pentru vocea mea interioara: „Voce…vin-o inapoi,te rog.Imi cer scuze daca am incetat sa te mai ascult.Acum am nevoie de tine.Intoarce-te. A ta Castelana ratacita care nu te-a uitat niciodata.”
pana vine Vocea…ma intorc la „Psihologie scolarului greu educabil” de Alfred Adler,cartea care m-a ajutat sa-mi gasesc defectele.macar de ar fi asa usor.defectele au consecinte negative care duc la alte defecte.
dar eu tot ma gasesc extraordinara si unica.(se spune ca asa numitul complex de inferioritate duce la un moment dat la un sentiment de grandomanie,pentru a compensa).

Anunțuri

Poezie

Publicat pe Actualizat pe

Azi am primit cadou o poezie dragutza.Facuta in pripa si „la mishto”.Dar mie imi place gestul. 🙂

Corul Lumii
Pe un deal,in padurele,
Pe cerul ‘norat de vrabiorele
Iata-le,vin,zeitele cerului
Podoaele lumii,coristele ne-trecute ale dorului
Cantecul lor,balade ale somnului
Ascultati-le! Ascultati-le!
Exista ceva mai minunat ca ele?
Luminile plapande,cantatoare ale cerului?
Luminile,scanteieri in intuneric
Care adapostetsc tot ce-i bun si rau.
Tot ce-i mare si mic
A carei frumusete e inorata d-un calau.
Spintecator a tot ce vede-n cale
Dar care iarta plapandele vietuitoate,
Vietuitoare ale cerului,ale unei mari azurii,
de care se bucura frumosii copii.

(nu apartine tanarului poet descoperit de mine)

Insomnie

Publicat pe

Nu pot sa dorm in ultima vreme.Dar nici nu ma fortez sa o fac.Azi am stat o ora in pat,pe intuneric,uitandu-ma in gol,gandindu-ma la nimic.Si cui ii pasa?A fost o ora din viata mea.Maine o sa uit de ea.Cred ca imi pare rau ca am uitat prea multe din amintirile frumoase.Si pe de alta parte…cui ii pasa de ele?
In general problemele mele apar de unde ma astept mai putin.Si eu le inventez.Asa imi ocup eu timpul.Dar una din ele mi se pare peste capacitatile mele de a intelege sensul,logica unor lucruri.
Cum apare iubirea si ce rost are?Si aici ma refer la cazurile nefericite…aia neimpartasita. Adica…acum esti multumit de viata ta,cunosti o persoana asa cum nu credeai ca exista si brusc nu poti trai fara ea?Dar inainte sa o cunosti cum traiai bine mersi??Mie greu sa inteleg cum vine asta.Si ma bucur ca exact rationamentul asta,cu multele surori-idei pe care le are, ma va tine departe de actul pur de a iubi,de inimi frante si emisiuni gen „Din Dragoste” sau „Tradati in Dragoste”.
Si inca o zi in care adorm cu zambetul pe buze,foarte multumita de persoana care sunt si de modul in care gandesc.
Noapte buna,Castelana!!

Un copil

Publicat pe Actualizat pe

Scriu eu.Intr-un fel sau altul ma privesc prin ochii de cristal.E doar o coincidenta a zilei de azi sau de ieri sau de nicicand.mmmmmm….multe se pot spune putine se pot intelege.totul depinde doar de o secunda.la fel de efemera precum cei care cersesc intr-o gura de metrou.viata in putregai o tigara tinuta in mana stanga atunci cand tastez pe o tastatura neagra.doar vreau sa inteleg ceea ce cei care vorbesc limba cusuta pe strazile patronate de iluzii.o sa va inteleg confuzia dar am dreptul la o clipa atarnata in cerul gurii de trei orbi.o sa spuneti:incoerenta.va inteleg.imi sting tigara in vietile voastre.ispravesc gandurile adunate in pietre.poate sa fie doar o fraza,poate sa fie doar un mod de viata.cert e ca poate sa fie.trec ani,trec secunde,trec clipe.imi zici ca sunt ocupata.stau si asta imi ocupa tot timpul.imi zici ca am poza la avatar.si-mi trimiti si inimioare.sper sa faci stop cardiac,sa te resuscitezi cu filme nevizionate.pelicule sterse.viataoamenilor e o voma in care se afunda sperantele.nu aveti curaj sa curatati ceea ce visati.o sa spuneti:NU ESTI TU.putin imi pasa.e o parte din mine.e partea din voi .suntem noi.vreau sa-mi insel destinul.prietenul.prietena.nevasta.amanta.MOARTEA.sa fiu o gura cusuta cu iluzii pe forumul vietii.vreau sa fiu ceea ce voi nu aveti curaj sa fiti.din pacate pentru voi eu sunt ceea ce vreau sa fiu.ma joc cu secundele cum voi nu aveti curajul sa o faceti.pasesc pe prapastia vietii cum voi nu aveti cumpatul de a pasii in rahatul vietii.ma puteti blama.ma puteti striga.sunt doar ceea ce cred ca sunt cei care in mine se preling precum ideile voastre amorfe se pierd intr-o lume de aburi.e doar un moment.e doar o clipa.sunt doar o parte din voi cei care mesteca litere.secunde secunde secunde secunde….va las.ma duc sa trag geamul.sa nu-mi intre cei care vor sa fie aici.gata.

Ganduri sufocate intr-o secunda

Publicat pe Actualizat pe

Acestea nu sunt din mine,sunt doar de la mine.O zi grea.Respirand prin mana stanga am vazut ca tot ceea ce se desfasoara in fata mea este tot ceea ce se pierde dintr-o intamplare ad-hoc prin mana dreapta.Era o vreme in care oamenii-pasari vorbeau limba celor care necuvanta.Era timpul celor care viseaza cu o singura pleoapa deschisa la necunoscutul ce va veni.Nu imi asum tot ceea ce fac ci doar ceea ce savarsesc.O contradictie in termeni savuroasa prin conturul ei efemer.Nu judec ci doar emit ceea ce intr-o zi oamenii vor fi.Sunete care-mi creeaza o stare de disconfort imi ofera o alta perspectiva a celor care nu sunt.Cateva beri,cateva iluzii,cateva minute la un telefon impersonal.Te-am parasit.O secunda pentru totdeauna.Stiu.Judecati ca niste cepe.Nu puteti.Nu aveti dreptul.Nu va ofer dreptul.Nu va ascult parerea,vreau doar sa visez prin tubul galben.Linistea din oasele celor care astern mii de migdale ofera cateva sunete confuze.E vremea celor care vor sa traiasca,vor sa iubeasca,vor sa se detaseze de prejudecatile voastre belicoase.Pana si prejudecatile voastre au prejudecati asternute pe frunzele efemere ale coloanei voastre care vrea sa fie verticala.Mi-e scarba,mi-e sila de privirea voastra pe care o ignor precum ati fi doar niste foi de xerox.500 de lei pagina.E mai ieftin sa judeci fara sa fi indreptatit sa-ti mirosi putoarea din picioarele tarate prin praful vietii.E mai comod sa vezi ceea ce nu poti vedea in tine.E mai linistitor sa indrepti degetul putrezit catre cei care ai vrea sa te regasesti acuzand „silogismele amaraciunii”.Asadar va ignor.Imi pasa de iluzii atat cat coafeza imi aranjeaza digestia.Asadar va las sa priviti ceea ce voi nu veti fi.Ipocrizie maxima pe buzele voastre.Acuzati fara sa fiti in stare sa va tineti natangul vietii crispat in coltul ranjetului bolnav.Judecati fetele voastre inainte de a emite conceptii.Va las in aceste clipe sa va destrabalati nefericirea intr-o clepsidra cu clipe efemere in care sunteti doar niste marionete ale destinului.Respirati prin mana dreapta.Pa.

Fericirea mea

Publicat pe Actualizat pe

Nu am nevoie de multe lucruri sa fiu fericita.Nici nu pun mare pret pe fericire in general si nici pe fericirea mea in special.Ma multumesc cu putin si in general fericirea mea e o stare de bine si de impacare cu mine.Sunt fericita cand ma uit la mine si imi spun ca sunt super tare.Si chiar cred asta.Si sunt fericita cand ma uit in urma si stiu ca as fi facut exact aceleasi tampenii,in aceeasi ordine.
Dar fericirea mea de azi e cu totul si cu totul speciala.Azi dimineatza,parul imi statea…perfect. Era ondulat usor,buclele definite si stralucitoare.Si am tras si eu concluzia care la momentul ala parea cea mai evidenta.Nu,nu venisera piticii mei si-mi aranjasera parul…. :-w ….Dar am descoperit ca perna mea este un strasnic coafor.Si am fost toata ziua incantata de parul meu si o sa adorm nerabdatoare si curioasa sa vad ce hair-style mi-a pregatit coaforul meu pentru ziua de maine.Eu imi doresc tepi maine,sincera sa fiu.

Crap life

Publicat pe

Nu ca vreau eu acum sa vorbesc urat,dar asa ies cuvintele,unul dupa celelalt.Sunt foarte politicoasa si educata,nu injur.Decat in gand.Si cand ma apuca nu ma mai opresc,evident. 🙂 Decat cand uit.Dar acum nu uit.Azi nu uit.Azi m-am lovit cu capul de realitate.Prima data.Nu pot sa spun ca m-a durut,dar mi-a lasat o senzatie amara.Eram la curs,la facultate si ma uitam in jur,disperata.A doua zi fara net.Ma simt goala,nelalocul meu dar trece.Si ma uit in jur la colegi.Necunoscuti.Da,i-am mai vazut in trecere pe holuri.Dar nu am vorbit cu nimeni.Mi-am dat seama cat de izolata sunt in societate.Dar in acelasi timp in care constientizam cat de antisociala si dependenta de net sunt ma gandeam cat de dor imi e de prietenii mei de pe net.Dap…persoane complet necunoscute…stiu un nick,uneori un nume,un oras. Si totusi,ei sunt cei cu care stau de dimineatza pana noaptea tarziu de vorba.Nu,nu e trist.Ma simt bine acum.Am net. 🙂
Azi m-am lovit cu capul de realitate.A doua oara.Eram la facultate si ma gandeam daca o sa vina netul.Pana la urma am dat un telefon si am reusit sa aflu cu exactitate ora la care o sa am net.Buunnn…fericire,am simtit o imensa usurare.Deja…daca stiam ora totul era mai bine.Mai aveam putin de asteptat.Dap…dependenta de net.Si ce daca?
Azi m-am lovit cu capul de realitate.A treia oara.M-am intalnit la facultate cu un tip din fostul meu liceu.Cu un an mai mic.Surprinsa sa-l gasesc acolo,dar destul de incantata ca vad o fata cunoscuta.Am aflat ca e student acolo si dupa am ramas cu privirea blocata in gol.Ma gandeam la orele care ma despart de net.Nu a scos de la mine decat motivul apatiei mele.Nu ma asteptam sa ma inteleaga,chiar nu ma asteptam.Dar putea sa ma lase linistita cu gandurile mele,sa nu se chinuie sa ma scoata din stare.Oricum nu avea sanse.Si mi-am adus aminte ce plina de viata eram prin liceu,pe la sfarsit. 🙂
Azi m-am lovit cu capul de realitate.A patra oara.In drum spre casa.Stateam si ma gandeam ca o sa stau si o sa termin de citit cartea,apoi o sa ma ap-uc de alta,apoi de alta,si am facut o lista de vreo 4 carti,Si ma gandeam sa cer si niste recomandari.Acasa…s-a naruit tot planul can a venit netul.Si totusi…dupa 2 zile fara net am fost in stare sa-mi aduca aminte ce a fost inainte de net.
Si ma simt mai aproape de realitate.Da-traiam inainte,cu lucrurile mele marunte si chestiile care ma faceau fericita sau nu.Acum…ma simt mult mai aproape de realitate.Si nu-mi place.Ma simt ca si cum…as fi facut ceva rau,ca si cum am inima franta.Si de ce?Pentru ca m-am tradat pe mine,mi-am tradat visele,planurile si prietenii pentru net?! neah…nu m intereseaza,ma simt bine. 😛