Sau nu. Dar astazi cand o pisica neagra mi-a taiat calea chiar inainte sa intru in blog, am luat intr-o clipita decizia sa urc pe scari, de frica sa nu raman blocata in lift. Sau sa nu se rupa franghia de la lift si sa cad cu tot cu liftul cateva etaje.

De ceva vreme vreau sa ma tund. Si pana sa-mi fac curaj sa caut un coafor BUN si sa ma las pe mana uneia care abia asteapta sa scape de mine sa stea la barfa la telefon am luat foarfeca si m-am tuns. Singurica. Ca doar nu e prima oara….

Am sters pozele. Cine trebuia sa le vada le-a vazut.

“madykutzza are urmatoarele hobby-uri:
calatoriile
muzica
internetul
cititul
pictura
sportul
masinile
cinema
teatru
munca
animalele
jocurile
gatitul
dansul
limbile straine
fotografia
modeling
scrisul”

Eu n-am nici un hobby. Deci una din noi are probleme mari.Sau amandoua. Dar sa fim seriosi…sunt cam multe, mai ales pentru o pustoaica de 16 ani.

Pentru ca este un oras mare. Cu multe cafenele, baruri, cluburi, cinematografe, malluri, parcuri. Pentru ca nu ai cum sa te plictisesti. Pentru ca lumea e diversa si colorata. Spre exemplu…a observat cineva cati chinezi sunt la Obor? Sau mai bine spus…a vazut cineva cinezi in alta parte decat in zona Obor? Sau afro-someting in alta parte decat in Romana? Romii in schimb sunt peste tot. Pentru ca sunt si ei romani.

Iubim Bucurestiul pentru ca sunt tot felul de expozitii si targuri. Stranduri deschise non-stop.Parade. Campanii in plina strada. Teatru la metrou la Universitate. Sa nu uitam de vacutele pictate care din pacate au cam disparut. Lipscani…  Iubim Bucuretiul pentru aerul de vechi si nou pe care-l respira fiecare zona. Iubim Bucurestiul pentru crampeiele de viata adunate din filme si transpuse pe strazile capitalei. De exemplu…

Astazi in drum spre serviciu in timp ce traversam strada am vazut cu trei masini s-au tamponat si apoi un rrom a coborat si a inceput sa traga cu un pistol in masina din spate si o femeie de etnie rroma a iesit cu o sabie zic eu, un topor au spus la stiri. Si de aici mi s-a rupt firul pentru ca trebuia sa ajung la serviciu si ma mai si luptam cu panica care ma cuprinsese.

E frumos in Bucuresti. Unii oameni se omoara, altii astapta tramvaiul sa ajunga in diverse locuri. Unii se plimba sambata prin parc de plictiseala, altii fac pozele de nunta fix in parcul ala… Unii se duc in vizita la spital si altii sunt doar martori de-ai lui Iehova, bagaciosi si insistenti. Si dupa incidentul de azi nu o sa ma intreb cat de sigura este capitala. O sa ma bucur ca nu eram cu 5 metrii mai in fata pe trecere si ca nu m-a calcat nimeni. Azi. Si o sa ma bucur pentru ca traiesc si ca nu s-au apucat toti sa impuste in stanga si in dreapta.

Mai multe amanunte despre stire puteti gasi aici :  http://www.protv.ro/stiri/eveniment/focuri-de-arma-intre-romi-pe-soseaua-giurgiului-din-capitala.html

eu sunt prea pretentioasa, prea visatoare, prea egoista. cand imi vine cheful sa scriu as vrea sa scriu numai despre mine.pentru ca eu cred. eu simt. eu traiesc. eu sper. eu iubesc. eu renunt. sau nu. dar eu mereu fac ceea ce trebuie, cand trebuie. cand acele lucruri / treburi trebuie facute de catre mine. cand mancarea va fi mancata de mine si cand vinul va fi baut de mine. cand eu am o problema numai eu o pot rezolva. cand altcineva are o problema solutia este cea propusa de mine. pentru ca eu gandesc si spun. pentru ca mie nu-mi pasa. pentru ca eu nu cred. pentru ca eu sunt singura si pentru ca numai eu ma pot ajuta sa nu ma mai simt asa. pentru ca eu arat bine cand ma simt eu bine. si pentru ca eu stiu mai bine cum arat. si eu stiu cum gandesc. eu nu judec pe nimeni. si numai eu am voie sa enunt judecati referitoare la mine.

iar daca nu scriu este pentru ca eu nu prea stiu ce simt. pentru ca ce simt e ce vreau eu sa simt. iar ce  simt este poate o alta poveste. nescrisa de mine.

The dreamers must be killed because they exhaust us with their dreams.

Tocmai am terminat de vazut “Alexander”. Dragutz filmul, desi este ingrozitor de lung si plictisitor. DAR…vazut la o viteza de doua ori mai mare decat cea normala e admirabil. Pot chiar sa spun ca m-a marcat. Si…sa ma gandesc ca poate numai visatorii au parte de lucrurile pentru care merita cu adevarat sa traiesti. Eu de exemplu nu am un vis. Sunt doar anumite chestii pe care le vreau in viata asta. Banale. Cariera, familie, copii. In ordinea asta. Viata e grea. Si ne pune piedici la tot pasul. Eu deja a trebuit sa renunt la visul de a avea un bichon. Desi era o vreme cand imi doream asta mai mult decat orice.

Am avut un prieten care ma epuiza cu ideile lui. Un visator. Intreaga lume imi parea altfel atunci. Eu eram alta. Nu a murit… m-a sunat acum o vreme sa-mi puna ca m-a iubit. Dar stiam asta. Ascult “Chansing cars” si ma gandesc ca iubirea la care am visat in adolescenta poate nici macar nici nu exista. Romeo si Julieta au fost doar niste copii nebuni.

Forget what we’re told
Before we get too old
Show me a garden that’s bursting into life …

Pentru ca ne plaace melodia….

Si asta pentru ca 1 Martie incepe cu cateva zile inainte si se termina la cateva zile dupa. Mai ales in scoli, gradinite. Sau in situatiile in care sarbatoarea asta pica sambata. Pentru ca martisorul deja nu mai este un simbol al aprecierii, al iubirii. A devenit o obligatie. Si cu cat e mai scump cu atat e mai bine primit. Snuruletul nu mai inseamna nimic. Desi ma tot intrb la ce se folosesc snururilealea foarte mari si grosolane. Ati vazut vreun baiat legat la gat cu snurul ala in fata prietenei? Si? Se uita frumos la el? Parerea mea despre martisoare…..cat mai mici, mai discrete si cu bun gust. Imi aduc aminte de profesoarele din generala, care-si umpleau pieptul cu 20 de martisoare. Cate un martisor pentru fiecare clasa. Apoi au aparut martisoarele mai mari, in cutii de plastic.Apoi cele din sticla si incet,incet piata martisoarelor a evoluat la scara inimaginabila. Revenind la subiect…pri scoli martisoare se dau poate de miercuri, chiar de marti. Si o sa se dea si saptamana viitoare, alaturi de cadourile de 8 Martie. Asa ca eu consider ca farmecul sarbatorii s-a diluat, intinzandu-se e mai multe zile.Dar cum spunea cineva drag mie..un singur martisor conteaza.

La multi ani!!

Astazi am avut o sedinta foto cu cel mai nou prieten al meu. Pentru ca trebuia prezentat m-am chinuit sa-i fac niste poze dragutze fo. Si am reusit. Daca va place si vreti sa-i scrieti… il cheama “Raza de Soare”. Pentru ca desi a fost primit cu bratele deschise si cu multe multe zambete…el este indian la origine. Aici zambea asa, ca pentru poza de buletin. Aici…vroia sa se laude cu hainuta lui din piele naturala facuta de bunicul lui dupa ce a ucis un bizon in cinstea mutarii in casa mea.

Si trebuie sa maipun o poza care din nefericire nu a iesit bine, dar i-a prins aura in intregime.

“M-a muscat odata un caine. Coboram de la metrou la Titan si era acolo un grup foarte mare de caini. Se vedea ca erau nelinistiti. Nu latrau, dar erau nelinistiti, se plimbau de colo-colo. Si un caine foarte mare m-a muscat de fund. (…) Nu am facut vaccin pentru ca mi-a spus cineva ca daca nu-ti rupe blugii nu e nevoie sa faci vaccin. Dupa aia ma intrebam daca sa lesin sau nu. Asa am auzit, ca daca te musca un caine lesini, iti este rau. (…) Si m-am gandit eu asa si mi-am zis ca mai bine nu lesin. “

-nu e amintire, este marturisirea cuiva.