Si asta pentru ca 1 Martie incepe cu cateva zile inainte si se termina la cateva zile dupa. Mai ales in scoli, gradinite. Sau in situatiile in care sarbatoarea asta pica sambata. Pentru ca martisorul deja nu mai este un simbol al aprecierii, al iubirii. A devenit o obligatie. Si cu cat e mai scump cu atat e mai bine primit. Snuruletul nu mai inseamna nimic. Desi ma tot intrb la ce se folosesc snururilealea foarte mari si grosolane. Ati vazut vreun baiat legat la gat cu snurul ala in fata prietenei? Si? Se uita frumos la el? Parerea mea despre martisoare…..cat mai mici, mai discrete si cu bun gust. Imi aduc aminte de profesoarele din generala, care-si umpleau pieptul cu 20 de martisoare. Cate un martisor pentru fiecare clasa. Apoi au aparut martisoarele mai mari, in cutii de plastic.Apoi cele din sticla si incet,incet piata martisoarelor a evoluat la scara inimaginabila. Revenind la subiect…pri scoli martisoare se dau poate de miercuri, chiar de marti. Si o sa se dea si saptamana viitoare, alaturi de cadourile de 8 Martie. Asa ca eu consider ca farmecul sarbatorii s-a diluat, intinzandu-se e mai multe zile.Dar cum spunea cineva drag mie..un singur martisor conteaza.

La multi ani!!

Astazi am avut o sedinta foto cu cel mai nou prieten al meu. Pentru ca trebuia prezentat m-am chinuit sa-i fac niste poze dragutze fo. Si am reusit. Daca va place si vreti sa-i scrieti… il cheama “Raza de Soare”. Pentru ca desi a fost primit cu bratele deschise si cu multe multe zambete…el este indian la origine. Aici zambea asa, ca pentru poza de buletin. Aici…vroia sa se laude cu hainuta lui din piele naturala facuta de bunicul lui dupa ce a ucis un bizon in cinstea mutarii in casa mea.

Si trebuie sa maipun o poza care din nefericire nu a iesit bine, dar i-a prins aura in intregime.

Imi doresc sa am parul ondulat maine. Ma poate impiedica cineva?

Flash news : elipsa totala de luna. 20-21 februarie.

“Desfăşurarea eclipsei: începe la 2:34, maximul va fi la ora 5:25; Luna va apune când se va afla în umbră, la ora 7:11″ Sursa : http://www.astro-urseanu.ro/eluna_feb08.html

Fiecare om isi imagineaza viata intr-un fel. Unii ca pe o linie,ca in filme. Cand personajul e in spital, pe moarte, bla bla… Eu o vad circular. Cu o mica intrerupere intre ani. Si cercul asta e impartit in 12luni. Si din aprilie pana in octombrie totul e roz, pentru ca vremea e inca acceptabila. Dupa aia vine frigul. Si pun accent pe evenimente. Astept cu nerabdare Craciunul, apoi Revelionul. Dupa aceea iar astept. Si in sfarsit vine Ziua Indragostilor. Si totul e bine. Pentru ca imediat vine 1 Martie si 8 Martie. Cand e frumos, primesc chestii frumoase. Apoi…vine imediat si vremea frumoasa. Si asa trece fiecare an pentru mine. Invartindu-ma in cerc. Cand vine vorb de amintiri…sunt si ele pe cerc in dreptul lunii respective. Numai ca acest cerc este plin de culoar, de imagini. Viitorul este sublim, dar lipseste cu desavarsire.

Astazi am avut mult de lucru la serv. Am avut un examen. Alt 9. Am iesit cu colegii la o bere. Si cu iubitul. Si am fugit acasa sa vad penultimul episod din Sex and the City. Si ce daca l-am mai vazut?? E serialul meu preferat…dupa Friends, logic. Si in drum m-am oprit sa cumpar cate ceva. Si am jucat la loto 6/49.

Pam-Pam. E prima oara cand joc la loto. Am pus odata ca o sa joc atunci cand o sa visez numerele. Dar am fot fortata de vanzatoare, o tanti foarte draguta de altfel. Sa vedem…6, 14, 16, 19, 33, 47. Vedeti bilele astea iesind din urna? Una cate una?? Dumnica sa-mi tineti pumnii. Si luni vin aici sa va povestesc cea mai mare aventura a mea legata de jocurile de noroc. Asta pentru ca e abia a doua. Si prima e traumatizanta. Aveam vreo 11 ani, eram in gara Rosiori de Vede si mi-am dat toti banii pe loz in plic.  Loz dupa loz, dupa loz…si tot asa.

Ciudat. Mi-a dat Keanu (also mentioned on 27′th october 2006) odata o melodie care nu m-a impresionat. Mi-a mai dat-o odata si nu mi-a placut. Si acum am descoperit ca de fapt e tare dragutza. James Blunt..”I’ll take everything”.  Si am ramas fara inspiratie..noapte buna.

Probabil cea mai tampita si fara sens sarbatoare ever. Si fascinatia mea pentru ea cred ca vine din faptul ca odata mi-am propus sa nu mai fiu niciodata fara prieten de V Day. In afara de placerea de a cauta cadouri, nu e nimic dragutz la ea. Pentru ca e aproape imposibil sa gasesti ceva potrivit. Ceva care sa nu fie o chestie buna de “uitat” intr-o cutie sau prin vreun sertar. Pentru cine cauta cadoul ideal pentru iubita/ prietena: mergeti pe bijuterii. Bratari, coliere. Nu cercei. Nu ceasuri. Nu-mi pot imagina fata care ar considera cadoul asta nefericit. Daca e si vreun medalion in forma de inimioara… Sa se inteleaga clar ca nu se pune problema fetelor materialiste care stau cu natarai. Nu stiu si nici nu ma intereseaza.
In afara de asta, sarbatoarea este dragutza. Mai draguta decat o zi obisnuita, mai nasoala decat 1,8 martie. Nici nu-mi imaginez ce-as putea face asa special in ziua aia. Toate locurile sunt ocupate prin baruri si alte minuni. Vad eu.
Si stau si ma intreb…sunt singura care s-a gandit la…faptul ca in functie de cadoul pe care-l dai de 14 Februarie depinde cadoul pe care-l primesti de 1 Martie? Sau 8, ca 1 e pentru martisoare. Sau ce mai conteaza? Lasati ghioceii si lalelele sa vina la mine. Si jucariile de plus si felicitarile foarte frumoase.

Pentru iubi:

Astazi pentru multa lume a fost o zi importanta sau macar deosebita. Pentru mine a fot importanta. Am mai avut un examen, a mai trecut o zi in care m-am simtit la fel de pierduta, am mai gasit pe cineva care mi-a dat “curaj” si cel mai important, am petrecut putin timp de calitate cu iubitul meu. Noi doi, o muzica buna si un serial de comedie retardat.

Si a mai avut ceva special ziua asta. Cine e presedintele nostru preferat?
Nicolas Sarkozy . Pentru ca a avut o sotie si s-a despartit de ea. Pentru ca urasc oamenii care stau intr-o relatie din obisnuinta sau pentru imagine. Si pentru ca s-a recasatorit. Cu Carla Bruni. N-am idee cine e. O actrita bruneta foarte simpatica, chipurile cu o viata amoroasa tumultoasa. Asta inainte de Sarkozy. Si pentru ca a venit in vizita in Romania si a stat 2 ore cu Basescu. Bine ca nu au vorbit, ca altfel se plictiseau de moarte. Chipurile, francezii au ramas impresionati de faptul ca noi muncim 8 ore/zi. Sincer…daca stam sa calculam…si taiem pauzele de tzigara, de barfa, de stat pentru ca CEVA nu merge bine ( net-ul, de exemplu) de relaxare, de mancare, si de barfa….probabil ca nu muncim chiar asa mult.

Revenind la politica, eu m-am decis sa nu votez pana nu am cu cine sa votez. Pana nu gasesc acea persoana in care sa am incredere, nu o sa mai votez. Si ma intreb de ce nu se pune accentul si pe educatia primita de candidati. Nu scolile prin care a fost si notele pe care le au avut. Educatia in familie. Tipul de familie din care provine fiecare si evenimentele principale care au marcat acele familii. Probabil ne-ar ajuta mai mult decat planul electoral. Stiti ce? eu fac parte dintre oamenii multumiti de conducere.Pentru ca mi-ar fi imposibil sa spun daca un plan din asta se face sau nu. Pana nu vezi cifrele cu ochii tai… … mie sa-mi vina cu dosarul cu dovezi ca au facut sau nu planul.

O mica nedumerire personala…la ce sunt bune tag-urile??

P.S.: La multi ani, iubitul meu!! Era sa uit. :))

In viata mea nu prea se intampla nimic. In nici un caz ceva despre care sa pot povesti celorlalti. Asa ca despre ce sa scriu eu in blog? Chiar nu am nici o idee. Despre mine evident nu mai pot scrie. Despre ceilalti…nici atat. Despre ce se intampla in lume…nu merge, ca nu vreau sa fac competitie ziarelor. Despre muzica, filme, carti de bucate…nu am chef. Despre Revelion…trist moment, la 4 dimineatza dormeam ca un ingeras. Idei? Nu-mi mai vin chiar asa de multe idei. Planuri? Nu mai am. Stiu exact ce-mi aduce ziua de maine. Si nici nu prea am timp sa fac altceva in afara serviciului. Ziua e mai scurta, noaptea sunt mai obosita…

Deci…fac un apel la bunul simt al vostru. Ce v-ar placea sa vedeti in blogul asta? Ca saracul a avut si el zile mai bune si acum e trist si parasit…

Nu vine el maine, poimaine, dar tot vine. Si abia astept, nu mai am rabdare. Cred ca o sa incep sa-mi decorez de acum casa…oare e vreo greseala in asta? Pana la Craciun am timp sa intru in spiritul sarbatorii, sa ma duc la Tuborg la portile deschise, sa-mi platesc datoriile (prost facut sistemul asta…cumperi cosmetice acum, platesti luna viitoare) si sa gasesc macar in teorie cadourile potrivite pentru toti membrii familiei. Daca vreti idei, ramaneti pe frecventa ca promit sa dau amanunte in decembrie. Astea fiind spuse, creierul meu s-a ridicat intr-un orgasm si cu ultimele puteri s-a rasculat si ca un copil mic din filmele americane cu prosti a spus..”noi oare ce-o sa primim?? oh boy, oh,boy, oh,boy”.

De ce are creierul meu orgasme? El se bucura intotdeauna de toate bucuriile vietii. El are parte de toate amintirile, toate sentimele frumoase, toata actiunea, iar eu raman cu chestiile lumesti. Nu credeam ca o sa spun asta vreodata, dar Craciunul e mai tare si decat mancarea si decat sexul. Decat amandoua la un loc. Da spun prostii, ca el oricum le implica pe amandoua.. uneori.

O sa mor de plictiseala cu mine asa vesela si entuziasmata ca peste o luna si jumatate vine Craciunul. The pain…the horror…the shame… Era activitatea mea principala sa rad de mine. Si acum? Ce sa ales de mine? Am devenit organizata si mai putin lenesa. Asta nu e bine. Daca am ramas fara principala caracteristica a mea, oare ce urmeaza? O sa devin ceva de nerecunoscut. Poate nu o sa ma mai plac. Poate…poate o sa incep sa sterg praful zilnic. Am sechele cu chestia asta, ca bunica-mea ma punea in fiecare dimineatza sa sterg praful, cand eram mica, in vacanta. Si tin si acum minte cum ma urcam in pat si ma intindeam sa sterg cele 3 tablouri mari de pe pereti. Oamenii chiar se schimba. E a doua oara cand imi dau seama de asta azi.

Si viata … pana la urma ce rost are? Azi ma gandesc ca are rost pentru ca vine Craciunul. Si…pentru ca am un iubit care ma face fericita. Si un servici care ma streseaza.Si cam atat.

mmm…Noapte buna anticipativ…ca deocamdata nu mi-e somn. N-am ajuns la nici o concluzie. Poate doar la una… maine plecam la cautat hartie creponata… Si in 2008 ma las de fumat. =))

Astazi am intrat intr-un magazin care-mi aduce aminte de magazinele pe care le iubeam in copilarie si in care nu am mai fost de muuulta vreme. Genul acela de magazin in care gasesti de toate. De la baterii, articole de mercerie, haine, jucarii, farduri, parfumuri, la oale si bibelouri, si candelabru. Inevitabil…vanzatoarea m-a intrebat daca ma poate ajuta cu ceva. Eu, sub greutatea clipei pe care o traiam, am spus adevarul. “Nu vreau nimic, doar ma uit. Am simtit nevoia sa intru in acest magazin si ma uit sa vad de ce…” Si…mi-am si cumparat vreo 2 chestii de care nu am nevoie. Am vrut sa-mi cumpar si un ceas desteptator…dar mi-a spus ca nu sunt bune, ca raman in urma. Oare am eu karma foarte buna si vanzatorii nu pot sa ma pacaleasca… sau vanzatoarea chiar nu vrea sa vanda ceasurile alea si le tine sa “dea bine” in vitrina??

Azi a fost o zi draguta foc. Sa nu se inteleaga gresit…imi place serviciul meu. Dar azi a fost o zi perfecta pentru stat la soare,pe banca, la prajit. Asa ca am plecat la 11 de acolo si m-am indreptat spre facultate. Unde am ajuns la 13:00. Restul timpului…s-a pierdut pe drum. Si mi-am platit taxa si mi-am facut simtita prezenta in noul an. Si m-am intalnit cu fostii boboci (acum anul 2) si cu o prietena din anul 4 (hy,Clemi) …si am vazut cum anul 3 chiuleste cu nerusinare. Si am terminat cu facultatea si am fugit cu Clemi la o terasa din Tineretului. In drum mi-am mai luat un prieten pentru pinguinul cumparat de la Mac aseara. Si am 2 pinguini. Mai sunt 4 de achizitionat si am aproape jumatate de echipa de fotbal. 8-> Si stiu si ce am sa fac cu ei…dar toate la timpul lor. M-am intalnit si cu iubitul meu,Ducele..care a trecut cu bine peste prima zi de serviciu. (Oare se supara ca-l dau de gol?? )

Si a fost o dupa-amiaza aproape perfecta. S-a terminat septembrie. Ce fericire! Si pentru mine este inceputul unui nou an. Nu stiu de ce, dar la mine anul s-a terminat acum. Si nu stiu care an. Anul incertitudinilor, al intrebarilor retorice, al timpului pierdut fara tinta.

Si a mai trecut un an…am imbatranit cu o zi….