Weee…blogul meu a facut un an. Vreau sa aud aplauze, cantece de veselie,intreaga lume sa se bucure si sa se minuneze. Am mai crescut cu un an. Zici ca am imbatranit? [-x am crescut :D.  Sa ne uitam inapoi… Am inceput sa scriu pentru ca-mi place sa scriu. Pur si simplu. Si scriu despre mine pentru ca…ma plac prea mult si-mi place prea mult ce mi se intampla zi de zi ca sa nu cred ca merita sa notez aici tot tot tot.(am cam lasat blogul in paragina cateva luni…dar asta e…dragostea e frumoasa si trebuie traita la timpul ei…fara pauze).

Intr-o seara google-eam niste chestii…prostii…si am dat de blogul unei tipe din America. Era colorat,cu multe poze. Si tipa aia scrisese in blogul ala de pe la 16 ani cand era in liceu si ii placea de vreo 2 tipi pana la 22 sau 24,cand era insarcinata (trecusem cu cititul si prin logodna,dar nu cred ca-l iubea pe ala cu care era…cred ca tot pe Mike din liceu il iubea.Sau ala chiar era Mike? nu mai stiu). Imi pare rau ca nu am apucat sa citesc tot si nici nu am salvat link-ul. Oricum…m-am decis ca vreau si eu asa ceva.

Azi fac cateva luni cu iubitul meu (oare pot sa-i spun numele??). Bine ca mi-am adus aminte. La multi ani, iubitelul meu. :X Stii ca te ador si abia astept sa te vad iar.

Da…noi mereu uitam de ziua asta…ca avem 2 zile de aniversare. Si de prima sigur sigur uitam. Si la a doua tinem minte, simtindu-ne vinovati ca am uitat de prima. Oare cate luni se fac?? 9 luni. si cateva ore.

Deci…ramane cum am stabilit…Post dublu-aniversar…si sarbatoresc in primul rand 9 luni cu El si dupa aceea un an de blog.

…sau mai bine zis prima mea slujba serioasa, cu contract pe perioada determinata. Ce fac acolo? Intr-un fel lucrez cu oamenii…nu pe partea de terapie cum imi doream…pe partea de resurse umane. Pentru cei care lucreaza…stiti departamentul Personal, unde te duci cand te angajezi sau cand ai nevoie de ceva? Acolo! Tot eu dau avertismente si decizii de sanctionare. Chiar imi place ce fac si ma duc de placere. Chiar daca in jurul meu toata lumea e stresata si se aud tipete in fiecare zi. Si amenintari. Oricum cea mai draguta amenintare a fost cand administratorul a mai multor judete a spus unei colege “Te spun” cand ea nu a facut ce a vrut respectivul. Oare cand lumea lucreaza se intoarce la copilarie si se poarta ca un copil rasfatat cu replici de genul “Vreau acum!”. Sau se intoarce la originile noastre animalice, in care fiecare isi protejeaza teritoriul…”asta e treaba mea,te rog sa ma lasi sa o fac asa cum vreau si cum stiu.” Si oare cati oameni se tem ca daca nu-si fac bine treaba vor fi inlocuiti cu cineva mai competent? Mi-am cumparat Codul Muncii si l-am frunzarit putin.Mi-a atras atentia un articol, care spunea ca oamenii trebuie sa comunice si sa se ajute pentru buna functionare a treburilor. In jungla de la serviciul meu…probabil cea mai des folosita replica e “Nu stiu,nu e treaba mea, X se ocupa de asta.”.

Am crescut crezand ca e mai important sa-ti placa ce faci decat cati bani castigi. Dar nicaieri nu spune cat de important e sa ai colegi care-ti plac si cu care te intelegi bine. Pentru ca suntem antrenati sa ne placa colegii, chiar daca ii barfim cu prietenele sau pur si simplu nu ii inghitim. Trebuie sa ne purtam frumos cu ei. Si mai sunt sefii… Punct delicat. Mie-mi place sefa mea, chiar daca ieri m-a amenintat cu sanctionarea cu 10% pe 3 luni (asta ar fi maximul legal).

Nu prea stiu de ce m-am apucat acum de scris…iubitul meu m-a intrebat daca am patit ceva, ca ani de zile am sustinut ca eu scriu numai cand sunt suparata…sa ma descarc. Dar cred ca asta va fi subiectul unui post ulterior.

(Va urma)

Nu am mai scris de un car de vreme. Atat de mult timp incat acum nici nu stiu cu ce sa incep. Sa ma scuz ? Sa incep direct? Pai…motivul oficial pentru care nu am mai scris este…..pai…sa zicem ca nu pot sa scriu cand sunt fericita. Inspiratia ma loveste numai cand simt ca am nevoie de ajutor, de intelegere, cand simt nevoia sa-mi clarific emotiile. Si totusi…de multe ori ma gandeam la tot felul de subiecte,care de care mai traznite,sa-mi marchez revenirea in lumea interlopa a identitatilor virtuale. Pana la urma…tot pas cu pas e cel mai bine.

Si sa facem si o mica recapitulare….sunt fericita asa…90% din timp. M-am indragostit si eu asa…pe bune cum vezi la ceilalti. Si acum veneau felicitarile. Si e straniu…adica nu ma asteptam sa gasesc persona care se poarta tot timpul frumos cu mine, cu care inca mai simt acei butterflies si cele emotii inainte de aproape fiecare intalnire…si ce e cel mai ciudat e ca-mi place tot la el,nu exista niciun obicei nervant pe care trebuie sa-l suport.

Pentru inceput ajunge…sa vedem mai pe seara ce mai scriu. (pauza prea mare,lipsa de idei si de concentrare).

o sa iau o pauza din scris…si pot sa dau drept motiv sesiunea care se aproprie foarte repede.oricum sunt nemultumita atat de ceea ce am scris cat si de modul in care am scris,asa ca pana imi regasesc inspiratia ma abtin.ce…iar facem rezumate? aham…rezumat cu ce s-a intamplat in ultimul timp in viata mea.am gasit pe cineva care-mi ofera tot ce vroiam acum 2-3 luni,ma face fericita…de cele mai multe ori.tot abstinenta sunt…si a trecut o luna jumate…cam asa.tocmai mi-a venit in cap o melodie de la Voltaj,una pe care o ascultam cu orele,de care eram obsedata.versurile erau ceva de genul…”Pun piesa noastra pe repeat/si o ascult la nesfarsit”.nu stiu de ce.da chiar…nu am avut cu nimeni nici o piesa.bine ca am o piesa a mea. “Time flies” de la Vaya con Dios.
ideea era ca daca nu ma simt bine e din cauza mea.si trebuie sa gasesc sursa acestei stari.ma gandeam eu asa la un mic plan…pana…se termina sesiunea,sa zicem.ma las de fumat,ma apuc de aerobic si de invatzat.iar.

Am ramas datoare cu o “problema”,nu? Ma simt prost.Am o stare din aia…imi vine sa plang mai tot timpul si nu vreau sa ma gandesc la sursa “problemei” pentru ca nu vreau sa plang,pentru ca de fapt nu stiu ce se intampla cu mine.Teoretic stiu ca nu e nici o problema palpabila,ca e totul in imaginatia mea,ca exagerez,ca nu am motive sa fiu suparata…si singura solutie gasita pana acum e sa nu ma gandesc la nimic.Sa ma concentrez pe viitor.Si tot asa…De o ora incerc sa-mi fac ordine in idei si sa-mi dau seama cam cum a inceput si ce nu merge bine si ce am de facut.Un lucru e clar:nu vreau sa ma gandesc la asta,nu vreau sa vorbesc despre asta,vreau sa cred in continuare ca totul e bine.

Asa ca daca ma va intreba cineva ce am patit eu voi spune “nimic”. Si iar o sa se intrebe prietenele de ce zambesc tot timpul. Pai simplu…prin zambet le spun “nu va faceti griji,totul va fi bine,pot sa trec peste…ma simt bine,nu am nimic”.

Nu exista nimic ce nu se poate vindeca cu 2 pahare de vin si o repriza buna de dansat. :)Asta tot din categoria “sunt mai puternica decat durerea” se incadreaza. de ce pentru ca oricat de adevarata ar fi afirmatia vine momentul Ala la petrecere.Ala cand raman singura cu o sticla semi-goala si muzica deprimanta.Cum s-a intamplat de Revelion,in fiecare din cele 3 nopti in care am sarbatorit 2007.Si sincera sa fiu nu stiam pentru cine sa-mi para rau.Pentru tipul care a ajuns cu una fara sa vrea,doar pentru a nu o face sa sufere prea rau…sau pentru cel care a ajuns cu una doar pentru ca cea de care ii placea lui a ajuns cu altul…sau pentru mine ca eram singura si totusi constienta ca e trist sa fi cu cineva de dragul de a fi cu cineva la petrecere…. Si am mai gasit o chestie de pus la rezolutiile mele pentru 2007: sa nu mai raman la petreceri pana dimineatza cand mai raman doar betivii si cuplurile.Pentru ca nu ma incadrez in nici o categorie.

Uite ca s-a schimbat anul si am gasit si eu scuza sa sterg ce-a fost cu buretul si sa imi imaginez ca o iau de la capat.An nou,obiceiuri noi.Si in momentul in care stai si te gandesti ce poti face bun in anul ce tocmai incepe nu poti sa nu te gandesti ca va fi un an mai bun.Pentru ca tu esti mai bun.Ai facut greseli,dar ai invatzat din ele.Nu are cum sa nu fie mai bun.Evident,si eu mi-am propus anul acesta cateva chestii.Rezolutiile mele pentru 2007 suna cam asa: sa nu mai las pe maine ce pot face azi,sa vorbesc mai putin de mine,sa ma apuc de un sport,sa am o alimentatie mai echilibrata,sa nu spun ca m-am indragostit,sa-mi tin promisiunile si sa ma decid odata ce naiba vreau de a viata asta. :)Sa-mi fac mai multi prieteni si sa-i pastrez,sa o sun pe Andreea,sa stau mai putin pe net,sa sa sa…mai multe chestii. :)Si lista poate continua.Evident,nu am idee cum fac astea…dar incet incet…cu hotarare si ce calitati mai au oamenii de succes o sa mearga treaba. Si am mai gasit o chestie importanta.Sa nu accept compromisuri.Nu spun ca nu e bine uneori,dar la cat sunt eu de orgolioasa…nu iese bine.Si uite asa am ajuns si la “problema” mea…la care nu vreau sa ma gandesc si din cauza careia ma intreaba lumea ce am patzit.Neext…

Inainte sa ma puc sa-mi pun la punct rezolutiile pentru anul viitor,pe care le adun de vreo 3 saptamani,ar trebui sa-mi reglez conturile cu anul ce se termina in cateva zile.Cat de trist suna.Chiar mi-a placut anul asta si imi pare rau ca se termina.Sa continuam de unde am ramas. :)) Cu abstinenta sunt in regula…am ajuns la 27 de zile si o sa mai stau pana se termina anul.Daca pun in balanta motivele pentru care mi-am impus aceasta pauza cu motivele pentru care vreau sa ies din pauza…stiu eu ce fac. A trecut Craciunul…nici macar nu am intrat in spiritul sarbatorilor anul acesta,nu m-am uitat la filme cu Mosh Craciun si nici nu am baut vin alb cu Pepsi.Si nici nu am primit vreun cadou anul acesta.Mai bine,ca am realizat ca devenisem prea materialista si farmecul sarbatorii consta in cadouri.Eeee….in schimb Moshul mi-a adus ceva…mi-a adus liniste,calm interios si multa fericire.Asa ca 2007 o sa inceapa foarte frumos.Am in plan asa: votka cu suc de portocale,votka cu energizant,votka cu suc de rosii…si ma mai gandesc eu.

Asta cica e muza mea din seara asta.Dar la modul in care imi functioneaza gandirea in momentul asta…nu o sa ma ajute.It’s like my mind is possessed.De ganduri mici si uracioase. Anti…pro…neutre.Nu pot sa le prind,nu le mai gasesc finalul. Ultima mea “problema”…simt ca am pierdut controlul asupra vietii mele.Este o senzatie ciudata.Stiu ca eu am facut toate alegerile care m-au adus in punctul asta.Dar…daca la un moment dat tot faceam planuri de viitor,pentru ca nu am facut nimic pentru implinirea lor am renuntat si la tentativa de a-mi face planuri.Si am ajuns sa nu-mi mai doresc nimic de la viata.Nici facultatea nu stiu daca mi se mai potriveste.Parca…am creat o viata pentru o persoana…eu nu mai sunt acea persoana si ma simt prizoniera in propriul meu corp si in viata mea.Exact asa ma simt…prizoniera.Ciudat este ca nu-mi plang de mila,stiu ca in mine zace forta de a trece peste acest moment(Sprite rullz).Parca m-am nascut a doua oara.Sunt uimita de orice gest de bunatate din partea oamenilor din jur.Si nu inteleg de unde vine uimirea.Am crescut cu idei atat de negre,am pus de fiecare data raul in fata,sa fiu pregatita pentru orice si sa sufar cat mai putin iar acum nu mai gasesc lumina.Daca viata mea ar fi un labirint…eu acum as fugi de nebuna de trecut si de tot ce tine de trecut.Toate ideile mele stupide,toate ideile mele preconcepute legate de ideile preconcepute…as fugi de prietenii mei,de amintirile mele.Pur si simplu am ajuns in punctul in care trebuie sa pun punct si sa o iau de la capat.Ma descotorosesc de tot ce e vechi,de…castelana cea veche si fac loc pentru nou.Problema apare aici si ma apasa atat de rau incat nici nu stiu ce ma loveste.Renunt la vechi si nu am puterea sa o iau de la 0,sa aduc noul.Si raman eu fara trecut si fara viitor.Si stau si ma intreb cine sunt si ce caut.Deja atat de multe lucruri mi se par lipsite de sens…Chiar si energia asta consumata in tetrapiloctomia starii mele de frustrata nedormita.Pana la urma cred ca o sa fie totul bine…dorm putin,mai vine 2007,imi fac rezolutiile si dupa fac tot posibilul sa ma tin de ele.Mi-am pierdut axis mundi al meu propriu si personal.Nu am nici un punct(material sau spiritual) in care sa ma pot duce si sa stiu ca acolo ma regasesc si totul va fi bine.Un fel de Dumnezeu…sau suflet pereche sau amintiri la care tin si in care ma pot intoarce fara nici o urma de regret.Si pana la urma cine sunt eu?Pana acum am trait spunandu-mi “Luna asta vei fi vesela.” Vei fi puternica. Vei fi cuminte. Vei fi betiva. Vei fi…vei fi…vei fi…si nu mai merge strategia asta.Ma trezesc dimineatza si nu simt nevoia sa fac nimic,sa cred nimic,sa iau vreo decizie sau…sa caut ceva in viitor.Nu am nici o ambitie,nici un vis,nici o dorinta.Nu ma trezesc dimineatza spunand “Sper sa ninga.” “Sper sa ma sune.”E ceva de genul…daca ar suna as fi extaziata,dar ce rost are sa sper ca o sa se intample ceva ce stiu sigur ca nu se va intampla.Psihologia pesimistului. Think bad and bad will follow.Oricum…nu sunt chiar atat de pierduta incat sa nu-mi dau seama de ridicolul situatiei:imi impun sa fiu mai puternica decat pot fi,in loc sa-mi accept sentimentele si sa incerc sa le vindec eu le ironizez si pur si simplu nu vreau sa-mi accept aceasta slabiciune.Sunt fucked up…si??Ma descurc si singura.Intr-un fel sau altul.Exista 2 iesiri:fie trec peste moment si devin mai puternica,fie ajung la balamuc.Cat o fi un halat?Ca nu mi-a spus nimeni pana acum.

M-am trezit pe la 4dimineatza cu ideea ca la 5 plecam la tara sa taiem porcul.Planul meu este sa ma uit la ai mei cum sunt gata pe la 6 si cum plecam la 7,sa pot sa-i spun mamei mele “Ti-am spus eu!”.Pentru ca nu ii cred atunci cand fixeaza o ora de plecare asa matinala.Nu au cum sa fie gataPana atunci ma machiez.Cat de bolnav trebuie sa fi sa te gandesti ce nuanta de fard s-ar potrivi mai bine la taiatul porcului???Trebuie sa fie dragutz,sa-mi stea foarte bine si sa nu iasa in evidenta.La ruj pot sa exagerez putin.Dar putin de tot.Un rosu caramiziu se asorteaza perfect cu maroul roscat de pe pleoape.Nici nu vreau sa ma gandesc la saracul purcel.In schimb,imi este dor de bunici.Si o sa am si ocazia sa mananc sorici si sa-mi imbrac noua geaca de iarna.Viata mea merge inainte,chiar daca a purcelului nu.Ieri ma intrebam oare cum arata un porc de 2 ani.Pentru ca nu am avut ocazia sa vad unul,porcii taiati in fiecare an la mine la tara aveau un an,sau mai putin de un an.Ma duc sa-mi usuc parul,sa ma spal pe dinti si sa-mi caut rujul( “Indian Red” e nuanta,mi-am adus aminte).Imi doresc o zi cat se poate de dragutza,sa uit de…tot ce nu-mi convine iar cat despre purcel…sa se odihneasca in pace in raiul purceilor.
Si ajutati-ma sa gasesc o definitie pentru trendy…am un prieten care de un an ma tot intreaba si nu e multumit de nici un raspuns.Pentru inceput…e trendy sa fi machiat frumos la orice eveniment,chiar si la o banala sacrificare de purcel,la o zi dupa Ignat.

Da…lumea deja a inceput sa-mi ceara sfaturi legate de cadoul ideal de Craciun.Anul asta nu ma intereseaza,pentru ca nu am de gand sa iau nici un cadou nici unei persoane.
El: tu ai luat cadouri de craciun? ca eu n-am idei
Eu: nu am luat si nici nu iau
El: nimanui?
Eu: nimanui
El: ..hmm.. da, sunt unii oameni carora le place doar sa primeasca
Eu: si ce-mi pasa mie?
El: hmm.. pai.. serios mey, chiar nu stii pe nimeni care ar merita ceva?
Eu: NU
El:
El: parinti? prieten? prietene?
Eu: n-am prieten
Eu: si restu…
Eu: daca vor ceva sa-si cumpere

Nu am nimic in mod special.Pur si simplu anul asta o sa sar peste ritualul cu cadourile.Plus ca nu imi doresc nimic.Sunt intr-o stare din aia in care nu imi pasa ce se intampla in jurul meu sau ce mi se intampla.Probabil e un inceput de depresie.Dar nu vreau sa mor.Vreau…sa fiu lasata in pace.De toata lumea.Ma simt goala.Din toate punctele de vedere.Astept sa vina Craciunul,sa treaca,sa vina Revelionul,sa beau foarte mult si sa treaca si asta.Si dupa,ce-o fi o fi.O sa fie bine.Am incredere in mie.
Ascult tot timpul Directia 5: “Povestea noastra”.Imi da asa o senzatie de siguranta … worm’n'cozy.Si Vank :”Balada pentru o minune”.Dar Vank imi aminteste de liceu…si nu e de bine,ca imi aminteste de partile super tari din liceu.
Cum mai e viata mea acum?Dorm,mananc,mai ies in oras,beau,plang si imi spun ca va fi bine si iar dorm.Si mai stau pe net…fara scop…ma mai joc…mai vorbesc cu cine stie cine…mai sunt cateva zile si se termina si anul asta.Yeey…