Sunt convinsa ca nu m-a iubit nimeni pentru ce sunt.Daca m-a iubit,m-a iubit pentru ce credea ca sunt sau pentru ce dorea sa fiu.Mi-a iubit calitatile,a ignorat defectele.M-a iubit pentru ca…puteam sa fiu mult mai mult.Si promiteam mult si credea ca alaturi de el o sa fiu mai mult.M-a iubit pentru ca eram draguta si prietenoasa si foarte atenta cu el.Si dedicata cauzei(adica toata energia mea era canalizata spre el).Mi-am inselat toti prietenii sau am vrut sa-i insel.Tot aia e.Nici unul nu m-a iubit ca eram la fel de dragutza si prietenoasa cu altul.Daca m-a iubit cineva a fost pentru perioada cat am fost cu el.Dar nu m-a iubit nimeni pentru ceea ce sunt.

Nimeni nu ma cunoaste.Nimeni nu vrea sa ma cunoasca.Si nimanui nu-i pasa daca sunt trista sau fericita.Important e sa par macar multumita.Sunt ce vor cei din jur sa fiu.

Imi doresc sa-mi pese si mie de persoanele din jurul meu.Si sa gasesc o persoana care sa ma placa si sa ma admire pentru ce sunt.Care sa nu ma iubeasca doar pentru ca pot fi mai mult de atat.

Si da…vreau sa stiu daca am iubit pe cineva vreodata cu adevarat.

deocamdata plutesc pe norishori albi/roz,puphosi pe langa alti norishori pe care sunt ingerashi imbracati in salopeciti albe ce canta la harpa.sau la vioara.dar vioara e putin cam trista.deci harpa..nu pot sa ma concentrez,gandurile zboara in orice directie numai in aia in care vreau eu,nu. simt ca am un nod in stomac si butterflies in burtica.am un zambet stupid care nu vrea sa plece.nu ma mai intereseaza chestiile pentru care “traiam”inainte. simt ca plutesc,pur si simplu pe undeva prin spatiu.pe norisorul numarul 34. that’s mine!! intrebati de mine.da nu o sa va raspunda nimeni,ca sunt pe la sectiunea indragostiti/dusi cu pluta.si,evident,veti fi intampinati cu priviri tampe si intrebari de genul “nu e viata frumooooaaasa??”