Cine sunt eu sa vorbesc despre asta?!

Cunoasterea asta are si ea limite.Nu mai are nici un rost sa te uiti la Luna si sa stii ca nu e nici magie.Ca e un satelit amarat al Pamantului.Floarea trebuie admirata asa cum e ea,cu forme,culori si miros,nu trebuie impartita in petale,pistil si stamina.Si nori…mie imi plac priviti de jos…mici albi si pufosi.Si nu-mi place sa ma gandesc ca un nor e de fapt o ceata enervanta.Si exemplele pot continua la nesfarsit.

Un alt motiv…”Cu cat aflii mai multe cu atat constientizezi cat de putine stii”.Ceea ce e incomod si deprimant,fara alte comentarii.

Motivele pentru care sunt pro ar fi doua.In primul rand,pe masura ce aflii mai multe chestii iti largesti orizontul.Arta,stiinta si tot ce este la limita intre cele 2 iti infrumuseteaza viata.Cu cat descoperi mai multe chestii interesante,care iti fac placere,cu atat te simti mai bine.Creste si stima de sine si increderea in propria persoana.In al doilea rand,in prelungirea celor spuse mai sus,pe parcurs ce te dezvolti iti creste si statutul social.Cei din jur te respecta si te apreciaza mai mult.Desteapta chestie,nu?Pacat ca in zilele noastre cultura a ajuns sine qua non pentru “tocilari” si neadaptati sociali.Prea rar mi se intampla sa gasesc un tip super tare si cult.

Scenariu:cunosti o persoana care iti place foarte mult.Si nu numai cum arata.De fapt,facem abstractie de fizic.ne concentram doar asupra insusirilor sufletesti.Calitati: sociabil,amabil,amuzant,sensibil,romantic,cult,inteligent,dezinhibat. Stie exact ce si cand sa faca sau sa zica astfel incat sa te simti foarte bine.

La prima intalnire te cucereste cu sensibilitatea.La urmatoarea te intriga cu restul calitatilor.Defecte:necunoscute.Tipu’ e o adevarata enigma(sau un mister).In mod normal,la a treia intalnire speri sa gasesti alte calitati,poate si defecte(peste care poti sa treci) sau macar sa apara la fel.Ce se intampla in realitate?!Pai,convins ca te-a cucerit si esti a lui incepe sa se comporte normal.E sociabil,e amabil,e amuzant.Dar glumele lui sunt deja deranjant de grotesti(adica deranjante).E sensibil cand asculta muzica,dar in viata de zi cu zi e complet ancorat in realitate.E rece si calculat.E romantic,dar pana la urma tot pe jos sau pe pereti ajungeti.Si nici chiar asa cult nu mai pare.Si din tipul perfect se transforma in baiatul crescut in cartier cu impresii de Fat-Frumos.

Si…chiar nu imi place persoana asta noua care-mi apare la a treia intalnire.Ca ma face sa intru in depresie si sa cred ca “Toti sunt la fel.”.Nu vreau sa-i cunosc asa bine pe cei cu care ies.Pentru ca imi place sa visez si imi place sa cred ca am langa mine un adevarat STAR.

E bine sa-i cunosti pe cei din jur pentru a fi tot timpul pregatit pentru ce te asteapta.Sa stai cu garda sus tot timpul.Sa fi pregatit pentru orice,sa nu ai incredere in nimeni.Si totusi,cu cat cunosti o persoana mai bine cu atat esti mai avizat sa decizi daca e bine sau nu sa ai incredere in ea.Ceva de genul asta.

Nu prea imi plac oamenii,nu tin neaparat sa-i cunosc prea bine decat pe cei care chiar ma intereseaza.Si vreau sa cunosc persoanele speciale din viata mea pentru am de invatat foarte multe.

Nu vreau sa aflu ca sufar ce complexul lui Oedip,nu vreau sa aflu ca obiceiul meu de a-mi schimba partenerii ca pe camasi denota nesiguranta mea si permanenta nevoie de aprobare a mea ca fiinta ganditoare si simtitoare,nu vreau sa aflu ca fac parte din categoria oamenilor cu intelect mediu.Mie imi place sacred in continuare ca ,fara sa fiu “famme fatale” sunt “maneater”.Si asta pentru ca sunt prea buna sa ma sting langa unul.Si pana la urma vreau sa pot sa cred ce spuneam pe la 2-3 ani despre mine si mama mea:”Frumoase,destepte,harnice si cuminti”.Mi-e suficient ca toata copilaria si adolescenta am fost complexata.Si se spune ca cei din jur te percep asa cum te vezi tu.

Ia sa ma percepeti de acum frumoasa,desteapta,harnica si cuminte.Daca nu sunt frumoasa e pentru ca nu sunt machiata;daca nu sunt desteapta e pentru ca cei din jur nu m-au stimulat indeajuns.Daca nu sunt harnica e pentru ca…eh,sunt foarte lenesa.Si daca nu sunt cuminte e pentru ca am fost educata pe principiul “E foarte bine sa incalci regulile,daca le incalci cu cap.”In fond si la urma urmei sunt prea tare sa respect regulile.

Negand importanta autocunoasterii,m-as nega pe mine care de cativa ani bun tot in introspectii o tin.Sa ajungi sa te cunosti pe tine este unul din cele mai bune lucruri pe care le poti face pentru tine.Motive:cunoscandu-te pe tine poti sa-i intelegi mai usor pe ceilalti;iti descoperi calitatile si defectele(pui calitatile in fata,retusezi defectele);ai mai multa incredere in propria persoana;te adaptezi mai usor;autocunoasterea te ajuta pur si simplu sa te dezvolti.Din toate punctele de vedere.

Azi am descoperit ca sunt anti-cunoastere.Si m-am decis sa pornesc o Campanie Anti-cunoastere.Si cum orice campanie are un program…a mea are un fel de ghid general.Ca doar nu sunt partid sa-mi fac program.

Cunoasterea am impartit-o in 3 tipuri: Autocunoastere, Cunoasterea celor din jur si Cunoasterea in general.Fiecare tip de cunoastere are subcapitole: Argumente pro, Argumente contra si Limite.

Va urma…