Dupa ce am poestit tuturor isprava mea (n.r. - mi-am cumparat cuvant), cineva s-a gandit la o chestie si mai tare. Sa-mi faca cadou un alt cuvant. Multumesc frumos, Sorin. E un gest la care nu ma asteptam. Cuvantul este “ea”. Adica…eu. In legatura cu asta…parerile sunt impartite. De la….”si??” pana la “castelana e lipsit de originalitate si de amprenta personala”. Asa o fi. Oricum nu ma defineste nici nick-ul nici numele. I wonder why…

Una peste alta…am un iubit nitel gelos. I’m so happy…  Pana la urma e bine. pentru ca daca nu era, il faceam eu sa fie. Dar cand ne certam din prostii, nu mai e asa bine. Nici cand decid sa renunt la anumite chestii sa fie bine, nu e prea bine. Oricum, ramane de vazut cat am de gand sa las de la mine.  Si o sa scriu in continuare aici jurnalul unei fete cu probleme in dragoste. Adica nu am probleme mari. Cred doar ca am ajuns in punctul ala ala relatiei in care ma intreb cat trebuie sa dau, cat sa primesc. pe ce pozitie stam, cat timp ar trebui sa petrecem impreuna, pe ce pozitie se afla relatia asta in viata mea. E mai importanta decat facultatea? Decat serviciul? Decat prietenii? Stiu raspunsurile si sunt secrete. Asteptam decernarea premiilor pentru cele mai frumoase ganduri si activitati pentru a descide plicurile. Nimic nou. Back to RL.