Eu vorbesc prea mult. Si spun prea multe prostii. Sau chestii care stau foarte bine nespuse. O sa incerc sa ma schimb. Dar ce fac oamenii cand nu vorbesc? Nu vreau sa aud un raspuns de genul…”Gandesc!”. Vreau un raspuns gen…nu conteaza cat vorbesti, important e ceea ce transmiti.

Great Minds Discuss Ideas; Average Minds Discuss Events; Small Minds Discuss People.

Asta ar trebui sa fie o provocare pentru mine. Dupa cateva zile de tacere….sa vad ce scot. Si nu e pacaleala de 1 Aprilie.

Am mai spus eu in postul anterior ca o sa meditez asupra unui subiect. Rezultatul : o sa incerc sa fie eu cat pot de mult in relatia asta. Si alt rezultat… iubirea asa cum credeam eu ca e de fapt nu exista. Daca Romeo si Julieta ar fi decis sa urmeze calea trasata de familiile lor, ar fi uitat imediat unul de celalalt. Si cum noi suntem educati in spiritul tiparelor… Nu ne invata nimeni sa credem in iubire. In schimb, credem in bani. Si in telefonia mobila. Go, Vodafone!!

Dupa ce am poestit tuturor isprava mea (n.r. - mi-am cumparat cuvant), cineva s-a gandit la o chestie si mai tare. Sa-mi faca cadou un alt cuvant. Multumesc frumos, Sorin. E un gest la care nu ma asteptam. Cuvantul este “ea”. Adica…eu. In legatura cu asta…parerile sunt impartite. De la….”si??” pana la “castelana e lipsit de originalitate si de amprenta personala”. Asa o fi. Oricum nu ma defineste nici nick-ul nici numele. I wonder why…

Una peste alta…am un iubit nitel gelos. I’m so happy…  Pana la urma e bine. pentru ca daca nu era, il faceam eu sa fie. Dar cand ne certam din prostii, nu mai e asa bine. Nici cand decid sa renunt la anumite chestii sa fie bine, nu e prea bine. Oricum, ramane de vazut cat am de gand sa las de la mine.  Si o sa scriu in continuare aici jurnalul unei fete cu probleme in dragoste. Adica nu am probleme mari. Cred doar ca am ajuns in punctul ala ala relatiei in care ma intreb cat trebuie sa dau, cat sa primesc. pe ce pozitie stam, cat timp ar trebui sa petrecem impreuna, pe ce pozitie se afla relatia asta in viata mea. E mai importanta decat facultatea? Decat serviciul? Decat prietenii? Stiu raspunsurile si sunt secrete. Asteptam decernarea premiilor pentru cele mai frumoase ganduri si activitati pentru a descide plicurile. Nimic nou. Back to RL.

Trebuie sa recunosc. Nimic nu se compara cu o alergatura prin magazine si o privire rapida aruncata peste ce e nou. Atatea culori, atatea texturi… Dar…exista o alternativa. Mai sanatoasa. Si cand iti mai vine cheful sa mergi la cumparaturi propun o raita pe site-uri. Acolo cumparaturile capata o noua dimensiune. Astazi mi-am facut curaj si am inceput sa umblu pe un site. Si am inceput sa pun in cos. Si am pus, si am pus pana mi-am dat seama ca am facut cumparaturi de cateva milioane. Si am decis sa renunt la chestiile care nu ma atrageau foarte tare. Dragute, dar deloc practice. Cum ar fi o pereche de sandale portocalii din lac. Si dupa ce am facut curat m-am gandit…chiar am nevoie de prostiile astea?? Si am renuntat la toate cumparaturi. Atata munca…degeaba. Si ajungi la concluzia ca au trecut cateva luni si tot n-ai terminat cartea inceputa in vara.

Mi-am cumparat un cuvant. ” castelana ” . De plictiseala sau doar pentru ca pot? Febra cumparaturilor….

Pentru cine vrea sa-si cumpere un cuvant… Magazinul de cuvinte

Deja imi pare rau ca m-am tuns.

Sau nu. Dar astazi cand o pisica neagra mi-a taiat calea chiar inainte sa intru in blog, am luat intr-o clipita decizia sa urc pe scari, de frica sa nu raman blocata in lift. Sau sa nu se rupa franghia de la lift si sa cad cu tot cu liftul cateva etaje.

De ceva vreme vreau sa ma tund. Si pana sa-mi fac curaj sa caut un coafor BUN si sa ma las pe mana uneia care abia asteapta sa scape de mine sa stea la barfa la telefon am luat foarfeca si m-am tuns. Singurica. Ca doar nu e prima oara….

Am sters pozele. Cine trebuia sa le vada le-a vazut.

“madykutzza are urmatoarele hobby-uri:
calatoriile
muzica
internetul
cititul
pictura
sportul
masinile
cinema
teatru
munca
animalele
jocurile
gatitul
dansul
limbile straine
fotografia
modeling
scrisul”

Eu n-am nici un hobby. Deci una din noi are probleme mari.Sau amandoua. Dar sa fim seriosi…sunt cam multe, mai ales pentru o pustoaica de 16 ani.

Pentru ca este un oras mare. Cu multe cafenele, baruri, cluburi, cinematografe, malluri, parcuri. Pentru ca nu ai cum sa te plictisesti. Pentru ca lumea e diversa si colorata. Spre exemplu…a observat cineva cati chinezi sunt la Obor? Sau mai bine spus…a vazut cineva cinezi in alta parte decat in zona Obor? Sau afro-someting in alta parte decat in Romana? Romii in schimb sunt peste tot. Pentru ca sunt si ei romani.

Iubim Bucurestiul pentru ca sunt tot felul de expozitii si targuri. Stranduri deschise non-stop.Parade. Campanii in plina strada. Teatru la metrou la Universitate. Sa nu uitam de vacutele pictate care din pacate au cam disparut. Lipscani…  Iubim Bucuretiul pentru aerul de vechi si nou pe care-l respira fiecare zona. Iubim Bucurestiul pentru crampeiele de viata adunate din filme si transpuse pe strazile capitalei. De exemplu…

Astazi in drum spre serviciu in timp ce traversam strada am vazut cu trei masini s-au tamponat si apoi un rrom a coborat si a inceput sa traga cu un pistol in masina din spate si o femeie de etnie rroma a iesit cu o sabie zic eu, un topor au spus la stiri. Si de aici mi s-a rupt firul pentru ca trebuia sa ajung la serviciu si ma mai si luptam cu panica care ma cuprinsese.

E frumos in Bucuresti. Unii oameni se omoara, altii astapta tramvaiul sa ajunga in diverse locuri. Unii se plimba sambata prin parc de plictiseala, altii fac pozele de nunta fix in parcul ala… Unii se duc in vizita la spital si altii sunt doar martori de-ai lui Iehova, bagaciosi si insistenti. Si dupa incidentul de azi nu o sa ma intreb cat de sigura este capitala. O sa ma bucur ca nu eram cu 5 metrii mai in fata pe trecere si ca nu m-a calcat nimeni. Azi. Si o sa ma bucur pentru ca traiesc si ca nu s-au apucat toti sa impuste in stanga si in dreapta.

Mai multe amanunte despre stire puteti gasi aici :  http://www.protv.ro/stiri/eveniment/focuri-de-arma-intre-romi-pe-soseaua-giurgiului-din-capitala.html

eu sunt prea pretentioasa, prea visatoare, prea egoista. cand imi vine cheful sa scriu as vrea sa scriu numai despre mine.pentru ca eu cred. eu simt. eu traiesc. eu sper. eu iubesc. eu renunt. sau nu. dar eu mereu fac ceea ce trebuie, cand trebuie. cand acele lucruri / treburi trebuie facute de catre mine. cand mancarea va fi mancata de mine si cand vinul va fi baut de mine. cand eu am o problema numai eu o pot rezolva. cand altcineva are o problema solutia este cea propusa de mine. pentru ca eu gandesc si spun. pentru ca mie nu-mi pasa. pentru ca eu nu cred. pentru ca eu sunt singura si pentru ca numai eu ma pot ajuta sa nu ma mai simt asa. pentru ca eu arat bine cand ma simt eu bine. si pentru ca eu stiu mai bine cum arat. si eu stiu cum gandesc. eu nu judec pe nimeni. si numai eu am voie sa enunt judecati referitoare la mine.

iar daca nu scriu este pentru ca eu nu prea stiu ce simt. pentru ca ce simt e ce vreau eu sa simt. iar ce  simt este poate o alta poveste. nescrisa de mine.

The dreamers must be killed because they exhaust us with their dreams.

Tocmai am terminat de vazut “Alexander”. Dragutz filmul, desi este ingrozitor de lung si plictisitor. DAR…vazut la o viteza de doua ori mai mare decat cea normala e admirabil. Pot chiar sa spun ca m-a marcat. Si…sa ma gandesc ca poate numai visatorii au parte de lucrurile pentru care merita cu adevarat sa traiesti. Eu de exemplu nu am un vis. Sunt doar anumite chestii pe care le vreau in viata asta. Banale. Cariera, familie, copii. In ordinea asta. Viata e grea. Si ne pune piedici la tot pasul. Eu deja a trebuit sa renunt la visul de a avea un bichon. Desi era o vreme cand imi doream asta mai mult decat orice.

Am avut un prieten care ma epuiza cu ideile lui. Un visator. Intreaga lume imi parea altfel atunci. Eu eram alta. Nu a murit… m-a sunat acum o vreme sa-mi puna ca m-a iubit. Dar stiam asta. Ascult “Chansing cars” si ma gandesc ca iubirea la care am visat in adolescenta poate nici macar nici nu exista. Romeo si Julieta au fost doar niste copii nebuni.

Forget what we’re told
Before we get too old
Show me a garden that’s bursting into life …