Eu citesc blogul lui Baratki. Nu stiu de ce, asa am apucat. L-am pus la blogroll sa-l gasesc usor si am ramas asa. E dragutz, sunt pur si simplu bucati din viata lui prezentate simplu, sincer. Nu vrea sa impresioneze, nici sa se dea mare. Si e o lectura relaxanta. Cu toate astea nu are legatura cu viata mea. Dar m-a surpins cu garda jos. Citez: “Voua ce va da energie? Ca eu nu stiu pe unde am pierdut-o. In afara de somn si munca, nu reusesc sa fac mai nimic. Nu am imboldul de a ma ridica din pat sub nicio forma. Eu o traduc in lipsa de energie.” Probabil nu are legatura cu ce simt eu, dar oricum… Cred ca starea mea, lipsa de vointa si de motivatie are legatura cu varsta (in cazul asta, Baratki ce scuza are???), cu faptul ca inca nu am gasit drumul meu. Si ma simt singura, abandonata si parca as avea nevoie de un scop in viata.Parca am nevoie sa fac si altceva decat servici-iubit-pat. Si totusi, nu vreau inca ceva care sa ma ajute sa-mi petrec timpul mai usor. Asta e viata? Un cumul de lucruri si actiuni care te ajuta sa treci de fiecare zi. O ingamadeala de lucruri care trebuie facute saptamana viitoare, sau luna viitoare. Oare uitam sa traim in prezent si sa ne bucuram de fiecare clipa? Este viata o adunatura de amintiri? De prieteni pierduti,de iubiti uitati, de carti de vizita sau felicitari pastrate pana la urmatoarea curatenie generala? Am o gramada de poze, care ar trebui sa fie o fericita modalitate de a pastra un moment. In schimb, sunt aruncate intr-un raft prafuit,pentru ca nu mi-a placut cum aratam. Sau uitate intr-un folder al carui nume nici nu ma chinui sa-l retin.
Si chiar daca reusesc sa inchei fiecare zi cu nota 10… cum sa fac sa dau un sens vietii mele? Sau nici nu trebuie…fiind o chestie de care numai oamenii singuri si tristi au nevoie…
Poate cineva la un anumit moment mi-a furat viata. Poate trebuia sa ma duc la scoala de fotomodele cand aveam 13 ani. Sau poate trebuia sa ma duc la liceul militar la Breaza. Sau poate ca am facut exact alegerile care trebuie, atunci cand a trebuit. Singura chestie de care sunt sigura e ca am pierdut controlul asupra vietii mele. Nu mai sunt Eu+ideile mele traznite. Sunt eu+iubitul meu+servicul+facultatea+…stesul de zi cu zi.
Si totusi, exista un loc unde detin controlul…in hobby-urile mele. Deci…tot e ceva. 
Mai bine ca nu te-ai dus la scoala de fotomodele, aveai acuma un “smile” profesional de tot rasu curcilor.
aveam shooting-uri, experienta in make-up profesional, book, multe cunostinte blonde si destepte… si poate apaream si eu in reclama de la sprite cantand cu spor si drag….”Sunt singurel..bing-bang…”. si am examen…bing-bang…dupa serv…bing-bang…
Cred ca viata este alcatuita din amintiri (trecut), decizii (prezent) si necunoscut (viitor), care in functie de anumite lucruri poate fi controlat, intr-o oarecare masura.
Ma rog, inclin sa cred ca viata nu are anumit tipar. Cel putin la mine e si in functie de anotimp, de starea data de anumite persoane sau realizari personale. Si cred ca asa e la mai multa lume. Poate ca acum sunt servici-jocuri-iubita-pat dar saptamana viitoare sunt party-uri, betii, distractii, servici (de asta nu am cum sa scap :D).
Iar energia fluctueaza in functii de aceste lucruri. Nu stiu daca e un bun exemplu, dar am fost week-endul asta la fotbal. Cand pierdeam simteam toata oboseala, imi venea sa nu o mai iau de la capat. Cand castigam nu mai simteam nicio oboseala si as fi jucat incontinuu. Cred ca asa e si cu energia. Cand ai realizari pozitive, cand simti ca esti apreciat de persoanele de care iti pasa, cand simti tu ca lucrurile merg asa cum vrei, ai si energie :). Cand totul pare negru.. nu vrei sa te mai ridici din pat.
Trebuie doar sa ai puterea sa faci lumina intr-un viitor, ce intr-un anumit moment pare negru.
Ufff! Castelana este 90 % spirit ! Un tomograf computerizat ar inregistra o superactivitate pe partea dreapta a creierului ei(creatia, imaginatia, artisticul,…, necunoscute date ).Cu siguranta va fi o buna scriitoare !
sper sa te auda cine trebuie si sa ai dreptate. pentru ca daca ar fi sa am un scop…asta ar fi…sa scriu si sa scriu si sa am o carte cu numele/pseudonimul meu pe ea. dar pare atat de indepartat,incat prefer sa nu ma mai gandesc la asta.