…una din ele,cel putin.

Astazi e ziua mea de nume, dupa calendarul catolic. Dar am sa o sarbatoresc in fiecare an. Si pentru ca familia nu-mi recunoste ziua pentru ca nu sunt catolica (sunt ortodoxa) le-am pregatit o surpriza. Inca o zi pentru fiecare nume de-al meu. Una pe 10 mai si una pe 17 decembrie. Ce fericire.

Ce-am facut azi? Am incercat sa uit ca sunt racita…putin cam rau, adica la inceput si am iesit in oras. Si mi-am facut cadou oua Kinder.Am 5 scolari nazdravani…mai am nevoie de 3. Am si o dublura, daca vrea cineva sa faca schimb. Azi parca am trait asa…cu o manuta in trecut, rememorand luna octombrie de anul trecut. Am cautat pe blog sa vad daca am scris anul trecut de ziua mea. Si nu scrisesem. Chestii importante mi se intamplau atunci. (gluma).

Eu acum,inainte de baita/culcare/serviciu am 2 probleme.

Prima… am primit o invitatie la ziua fostului…si ma bate gandul sa ma duc. Pentru ca anul trecut daca tin minte ne-am despartit cu o luna inainte de ziua lui si nu i-am mai zis nici macar la multi ani decat dupa vreo 5 luni. Dupa ce a trecut perioada aia in care nu ne-am vorbit deloc. Evident, iubitul nu va fi de acord. Si sunt asa…putin nedumerita si nush ce sa fac. cer ajutorul publicului larg. ;

A doua…e mai mult o cugetare. Stiu ca intotdeauna am avut incredere in Viata, in energiiledin jur, am avut incredere ca “totul va fi bine”. Dar niciodata nu am avut incredere in mine. Pana acum. Poate ma insel si e vorba de o pseudo incredere cauzata de faptul ca totul e roz in viata mea acum si nu am nici un fel de probleme. Si logic ar fi ca acest calm sa fie din cauza mea, nu? Ei bine, nu! Si nici nu am vreun motiv anume sa am brusc incredere in mine. Dar am. Asta e…am sa iau situatia de buna si nu o sa ma gandesc de ce si cum si cand.

Asa-i ca m-am mai maturizat?? Am fugit la Seinfeld. Pe curand!