…sau mai bine zis prima mea slujba serioasa, cu contract pe perioada determinata. Ce fac acolo? Intr-un fel lucrez cu oamenii…nu pe partea de terapie cum imi doream…pe partea de resurse umane. Pentru cei care lucreaza…stiti departamentul Personal, unde te duci cand te angajezi sau cand ai nevoie de ceva? Acolo! Tot eu dau avertismente si decizii de sanctionare. Chiar imi place ce fac si ma duc de placere. Chiar daca in jurul meu toata lumea e stresata si se aud tipete in fiecare zi. Si amenintari. Oricum cea mai draguta amenintare a fost cand administratorul a mai multor judete a spus unei colege “Te spun” cand ea nu a facut ce a vrut respectivul. Oare cand lumea lucreaza se intoarce la copilarie si se poarta ca un copil rasfatat cu replici de genul “Vreau acum!”. Sau se intoarce la originile noastre animalice, in care fiecare isi protejeaza teritoriul…”asta e treaba mea,te rog sa ma lasi sa o fac asa cum vreau si cum stiu.” Si oare cati oameni se tem ca daca nu-si fac bine treaba vor fi inlocuiti cu cineva mai competent? Mi-am cumparat Codul Muncii si l-am frunzarit putin.Mi-a atras atentia un articol, care spunea ca oamenii trebuie sa comunice si sa se ajute pentru buna functionare a treburilor. In jungla de la serviciul meu…probabil cea mai des folosita replica e “Nu stiu,nu e treaba mea, X se ocupa de asta.”.

Am crescut crezand ca e mai important sa-ti placa ce faci decat cati bani castigi. Dar nicaieri nu spune cat de important e sa ai colegi care-ti plac si cu care te intelegi bine. Pentru ca suntem antrenati sa ne placa colegii, chiar daca ii barfim cu prietenele sau pur si simplu nu ii inghitim. Trebuie sa ne purtam frumos cu ei. Si mai sunt sefii… Punct delicat. Mie-mi place sefa mea, chiar daca ieri m-a amenintat cu sanctionarea cu 10% pe 3 luni (asta ar fi maximul legal).

Nu prea stiu de ce m-am apucat acum de scris…iubitul meu m-a intrebat daca am patit ceva, ca ani de zile am sustinut ca eu scriu numai cand sunt suparata…sa ma descarc. Dar cred ca asta va fi subiectul unui post ulterior.

(Va urma)