Am ramas datoare cu o “problema”,nu? Ma simt prost.Am o stare din aia…imi vine sa plang mai tot timpul si nu vreau sa ma gandesc la sursa “problemei” pentru ca nu vreau sa plang,pentru ca de fapt nu stiu ce se intampla cu mine.Teoretic stiu ca nu e nici o problema palpabila,ca e totul in imaginatia mea,ca exagerez,ca nu am motive sa fiu suparata…si singura solutie gasita pana acum e sa nu ma gandesc la nimic.Sa ma concentrez pe viitor.Si tot asa…De o ora incerc sa-mi fac ordine in idei si sa-mi dau seama cam cum a inceput si ce nu merge bine si ce am de facut.Un lucru e clar:nu vreau sa ma gandesc la asta,nu vreau sa vorbesc despre asta,vreau sa cred in continuare ca totul e bine.

Asa ca daca ma va intreba cineva ce am patit eu voi spune “nimic”. Si iar o sa se intrebe prietenele de ce zambesc tot timpul. Pai simplu…prin zambet le spun “nu va faceti griji,totul va fi bine,pot sa trec peste…ma simt bine,nu am nimic”.

Nu exista nimic ce nu se poate vindeca cu 2 pahare de vin si o repriza buna de dansat. :)Asta tot din categoria “sunt mai puternica decat durerea” se incadreaza. de ce pentru ca oricat de adevarata ar fi afirmatia vine momentul Ala la petrecere.Ala cand raman singura cu o sticla semi-goala si muzica deprimanta.Cum s-a intamplat de Revelion,in fiecare din cele 3 nopti in care am sarbatorit 2007.Si sincera sa fiu nu stiam pentru cine sa-mi para rau.Pentru tipul care a ajuns cu una fara sa vrea,doar pentru a nu o face sa sufere prea rau…sau pentru cel care a ajuns cu una doar pentru ca cea de care ii placea lui a ajuns cu altul…sau pentru mine ca eram singura si totusi constienta ca e trist sa fi cu cineva de dragul de a fi cu cineva la petrecere…. Si am mai gasit o chestie de pus la rezolutiile mele pentru 2007: sa nu mai raman la petreceri pana dimineatza cand mai raman doar betivii si cuplurile.Pentru ca nu ma incadrez in nici o categorie.