Asta cica e muza mea din seara asta.Dar la modul in care imi functioneaza gandirea in momentul asta…nu o sa ma ajute.It’s like my mind is possessed.De ganduri mici si uracioase. Anti…pro…neutre.Nu pot sa le prind,nu le mai gasesc finalul. Ultima mea “problema”…simt ca am pierdut controlul asupra vietii mele.Este o senzatie ciudata.Stiu ca eu am facut toate alegerile care m-au adus in punctul asta.Dar…daca la un moment dat tot faceam planuri de viitor,pentru ca nu am facut nimic pentru implinirea lor am renuntat si la tentativa de a-mi face planuri.Si am ajuns sa nu-mi mai doresc nimic de la viata.Nici facultatea nu stiu daca mi se mai potriveste.Parca…am creat o viata pentru o persoana…eu nu mai sunt acea persoana si ma simt prizoniera in propriul meu corp si in viata mea.Exact asa ma simt…prizoniera.Ciudat este ca nu-mi plang de mila,stiu ca in mine zace forta de a trece peste acest moment(Sprite rullz).Parca m-am nascut a doua oara.Sunt uimita de orice gest de bunatate din partea oamenilor din jur.Si nu inteleg de unde vine uimirea.Am crescut cu idei atat de negre,am pus de fiecare data raul in fata,sa fiu pregatita pentru orice si sa sufar cat mai putin iar acum nu mai gasesc lumina.Daca viata mea ar fi un labirint…eu acum as fugi de nebuna de trecut si de tot ce tine de trecut.Toate ideile mele stupide,toate ideile mele preconcepute legate de ideile preconcepute…as fugi de prietenii mei,de amintirile mele.Pur si simplu am ajuns in punctul in care trebuie sa pun punct si sa o iau de la capat.Ma descotorosesc de tot ce e vechi,de…castelana cea veche si fac loc pentru nou.Problema apare aici si ma apasa atat de rau incat nici nu stiu ce ma loveste.Renunt la vechi si nu am puterea sa o iau de la 0,sa aduc noul.Si raman eu fara trecut si fara viitor.Si stau si ma intreb cine sunt si ce caut.Deja atat de multe lucruri mi se par lipsite de sens…Chiar si energia asta consumata in tetrapiloctomia starii mele de frustrata nedormita.Pana la urma cred ca o sa fie totul bine…dorm putin,mai vine 2007,imi fac rezolutiile si dupa fac tot posibilul sa ma tin de ele.Mi-am pierdut axis mundi al meu propriu si personal.Nu am nici un punct(material sau spiritual) in care sa ma pot duce si sa stiu ca acolo ma regasesc si totul va fi bine.Un fel de Dumnezeu…sau suflet pereche sau amintiri la care tin si in care ma pot intoarce fara nici o urma de regret.Si pana la urma cine sunt eu?Pana acum am trait spunandu-mi “Luna asta vei fi vesela.” Vei fi puternica. Vei fi cuminte. Vei fi betiva. Vei fi…vei fi…vei fi…si nu mai merge strategia asta.Ma trezesc dimineatza si nu simt nevoia sa fac nimic,sa cred nimic,sa iau vreo decizie sau…sa caut ceva in viitor.Nu am nici o ambitie,nici un vis,nici o dorinta.Nu ma trezesc dimineatza spunand “Sper sa ninga.” “Sper sa ma sune.”E ceva de genul…daca ar suna as fi extaziata,dar ce rost are sa sper ca o sa se intample ceva ce stiu sigur ca nu se va intampla.Psihologia pesimistului. Think bad and bad will follow.Oricum…nu sunt chiar atat de pierduta incat sa nu-mi dau seama de ridicolul situatiei:imi impun sa fiu mai puternica decat pot fi,in loc sa-mi accept sentimentele si sa incerc sa le vindec eu le ironizez si pur si simplu nu vreau sa-mi accept aceasta slabiciune.Sunt fucked up…si??Ma descurc si singura.Intr-un fel sau altul.Exista 2 iesiri:fie trec peste moment si devin mai puternica,fie ajung la balamuc.Cat o fi un halat?Ca nu mi-a spus nimeni pana acum.