Cunoasterea asta are si ea limite.Nu mai are nici un rost sa te uiti la Luna si sa stii ca nu e nici magie.Ca e un satelit amarat al Pamantului.Floarea trebuie admirata asa cum e ea,cu forme,culori si miros,nu trebuie impartita in petale,pistil si stamina.Si nori…mie imi plac priviti de jos…mici albi si pufosi.Si nu-mi place sa ma gandesc ca un nor e de fapt o ceata enervanta.Si exemplele pot continua la nesfarsit.
Un alt motiv…”Cu cat aflii mai multe cu atat constientizezi cat de putine stii”.Ceea ce e incomod si deprimant,fara alte comentarii.
Motivele pentru care sunt pro ar fi doua.In primul rand,pe masura ce aflii mai multe chestii iti largesti orizontul.Arta,stiinta si tot ce este la limita intre cele 2 iti infrumuseteaza viata.Cu cat descoperi mai multe chestii interesante,care iti fac placere,cu atat te simti mai bine.Creste si stima de sine si increderea in propria persoana.In al doilea rand,in prelungirea celor spuse mai sus,pe parcurs ce te dezvolti iti creste si statutul social.Cei din jur te respecta si te apreciaza mai mult.Desteapta chestie,nu?Pacat ca in zilele noastre cultura a ajuns sine qua non pentru “tocilari” si neadaptati sociali.Prea rar mi se intampla sa gasesc un tip super tare si cult.
…tarziu.Mijlocul lui noiembrie.M-am despartit cu greu de calculator si am iesit in oras.O doamna m-a intrebat unde este o strada.Nu stiam.Era frig.Am ajuns cu jumatate de ora mai devreme la intalnire.Am stat nemiscata pana au venit prietenele mele.WOOW.Mirela era atat de frumoasa…nu o mai vazusem de un an si jumatate.Si Mihaela era neschimbata.Pe ea am mai vazut-o acum vreo 2 luni.Am mers sa bem o cafea.WoW…chiar am ras…in hohote,ca in liceu.De baieti,de haine,de fosti,de viitori.Aventuri,sex,cosmetice…si obsesia mea pentru calculator,jocuri si forumuri.Am ramas socata de cat de nefericita sunt.M-am refugiat in jocuri nu pentru ca era o lume noua si foarte interesanta.Ci pentru ca nu-mi placea viata mea.La ce ma intorc in RL? Nu mai am prieteni.S-au saturat sa ma sune fara sa raspund.Sau sa incerce sa ma scoata de sub influenta netului.Si totusi trebuie sa mai fie ceva pe acolo.RL…here i come!!!
Promisiune pentru mine:nu o sa mai fiu nefericita nici o secunda.Pentru nici un motiv.Si daca te enerveaza fericirea mea…oricum nu tu esti motivul ei.Si poti sa fi cu mine sau nu.Eu oricum o sa fiu fericita si cu tine si fara tine.Pentru ca o sa ma am pe mine.
Sunt convinsa ca nu m-a iubit nimeni pentru ce sunt.Daca m-a iubit,m-a iubit pentru ce credea ca sunt sau pentru ce dorea sa fiu.Mi-a iubit calitatile,a ignorat defectele.M-a iubit pentru ca…puteam sa fiu mult mai mult.Si promiteam mult si credea ca alaturi de el o sa fiu mai mult.M-a iubit pentru ca eram draguta si prietenoasa si foarte atenta cu el.Si dedicata cauzei(adica toata energia mea era canalizata spre el).Mi-am inselat toti prietenii sau am vrut sa-i insel.Tot aia e.Nici unul nu m-a iubit ca eram la fel de dragutza si prietenoasa cu altul.Daca m-a iubit cineva a fost pentru perioada cat am fost cu el.Dar nu m-a iubit nimeni pentru ceea ce sunt.
Nimeni nu ma cunoaste.Nimeni nu vrea sa ma cunoasca.Si nimanui nu-i pasa daca sunt trista sau fericita.Important e sa par macar multumita.Sunt ce vor cei din jur sa fiu.
Imi doresc sa-mi pese si mie de persoanele din jurul meu.Si sa gasesc o persoana care sa ma placa si sa ma admire pentru ce sunt.Care sa nu ma iubeasca doar pentru ca pot fi mai mult de atat.
Si da…vreau sa stiu daca am iubit pe cineva vreodata cu adevarat. 
She never took the train alone
she hated being on her own
She always took me by the hands
and said she needs me
She never wanted in love to fail
she always hoped that it was real
She’d look me in the eyes and say ‘believe me’
And then the night becomes the day
and there’s nothing left to say
If there’s nothing left to say
then something’s wrong
Oh tonight you killed me with your smile
so beautiful and wild so beautiful
Oh tonight you killed me with your smile
so beautiful and wild so beautiful and wild
And as the hands would turn with time
she’d always say that she was my mine
She’d turn and lend a smile
to say that she’s gone
But in a whisper she’d arrive
and danced into my life
Like a music melody
like a lovers song
Oh tonight you killed me with your smile
so beautiful and wild so beautiful
Oh tonight you killed me with your smile
so beautiful and wild so beautiful and wild
Through the darkest night
comes the brightest light
And the light that shines
is deep inside
It’s who you are
Oh tonight you killed me with your smile
so beautiful and wild so beautiful
Oh tonight you killed me with your smile
so beautiful and wild so beautiful …beautiful
Oh tonight you killed me with your smile
so beautiful and wild so beautiful and wild
So beautiful and wild
So beautiful and wild
Scenariu:cunosti o persoana care iti place foarte mult.Si nu numai cum arata.De fapt,facem abstractie de fizic.ne concentram doar asupra insusirilor sufletesti.Calitati: sociabil,amabil,amuzant,sensibil,romantic,cult,inteligent,dezinhibat. Stie exact ce si cand sa faca sau sa zica astfel incat sa te simti foarte bine.
La prima intalnire te cucereste cu sensibilitatea.La urmatoarea te intriga cu restul calitatilor.Defecte:necunoscute.Tipu’ e o adevarata enigma(sau un mister).In mod normal,la a treia intalnire speri sa gasesti alte calitati,poate si defecte(peste care poti sa treci) sau macar sa apara la fel.Ce se intampla in realitate?!Pai,convins ca te-a cucerit si esti a lui incepe sa se comporte normal.E sociabil,e amabil,e amuzant.Dar glumele lui sunt deja deranjant de grotesti(adica deranjante).E sensibil cand asculta muzica,dar in viata de zi cu zi e complet ancorat in realitate.E rece si calculat.E romantic,dar pana la urma tot pe jos sau pe pereti ajungeti.Si nici chiar asa cult nu mai pare.Si din tipul perfect se transforma in baiatul crescut in cartier cu impresii de Fat-Frumos.
Si…chiar nu imi place persoana asta noua care-mi apare la a treia intalnire.Ca ma face sa intru in depresie si sa cred ca “Toti sunt la fel.”.Nu vreau sa-i cunosc asa bine pe cei cu care ies.Pentru ca imi place sa visez si imi place sa cred ca am langa mine un adevarat STAR.
E bine sa-i cunosti pe cei din jur pentru a fi tot timpul pregatit pentru ce te asteapta.Sa stai cu garda sus tot timpul.Sa fi pregatit pentru orice,sa nu ai incredere in nimeni.Si totusi,cu cat cunosti o persoana mai bine cu atat esti mai avizat sa decizi daca e bine sau nu sa ai incredere in ea.Ceva de genul asta.
Nu prea imi plac oamenii,nu tin neaparat sa-i cunosc prea bine decat pe cei care chiar ma intereseaza.Si vreau sa cunosc persoanele speciale din viata mea pentru am de invatat foarte multe.
In viata reala nici nu mai tin minte cand am rosit ultima data.Dar stiu ca nu ma rosesc deloc usor.De fapt,cred ca ultima oara cand am rosit intr-o situatie normala a fost cand m-a intrebat taica-mio de ce ma dau afara de la scoala(in conditiile in care el ma stia ingeras).Dar…asta e rosit de rusine(n-am fost 2 saptamani la scoala si aveam un diriginte crizat,nu aveam probleme prea mari).Pe mine ma intereseaza rositul de timiditate.Aseara,pe net,am rosit vorbind cu un necunoscut.Eran protejata de un monitor si de cine stie cati km.Oare chiar atat de bine disimulez totul in RL(real life) sau chiar ma simt incredibil de libera in VR(virtual reality).Oricum o fi aseara m-am simtit ca o pustoaica la prima intalnire.
Am adormit dorindu-te,la modul “I would like you to fuck my brains out.”.De fapt,am adormit spunandu-mi “Eu nu fumez”in stupida incercare de a ma lasa de fumat cu autosugestie(detalii aici ).Dar nu asta e ideea.Inainte de exercitul de autosugestie.
Si m-am trezit gandindu-ma la tine.M-am surprins mustacind si chinuindu-ma sa-mi tin emotiile in frau,in conditiile in care profa preda “Validitatea”.Si mi-am dat seama ca m-am indragostit.Din nou.Dar cui sa-s spun asta daca nu tie?Cina ma asculta?Cine mai cunoaste starea asta ca si mine(stii cum e…ai in jurul tau,deasupra si in tine o ploaie de artificii si inimioare.Si esti pur si simplu fericit.)
Nu.nu-mi spune daca nu simti la fel.Nici nu ma intereseaza.In mintea mea esti deja al meu.Sunt indragostita si e singurul lucreu care ma intereseaza acum.Singurul de care am nevoie,singurul care ma face sa ma simt bine.Ma simt ca un copil capricios si foarte rasfatat,care se intristeaza doar pentru a reveni mai activ,mai capricios.Eu ma deprim si inventez scenariul in care sunt singura si abandonata doar pentru a trai mai intend o noua repriza de “indragosteala”.
Nu vreau sa aflu ca sufar ce complexul lui Oedip,nu vreau sa aflu ca obiceiul meu de a-mi schimba partenerii ca pe camasi denota nesiguranta mea si permanenta nevoie de aprobare a mea ca fiinta ganditoare si simtitoare,nu vreau sa aflu ca fac parte din categoria oamenilor cu intelect mediu.Mie imi place sacred in continuare ca ,fara sa fiu “famme fatale” sunt “maneater”.Si asta pentru ca sunt prea buna sa ma sting langa unul.Si pana la urma vreau sa pot sa cred ce spuneam pe la 2-3 ani despre mine si mama mea:”Frumoase,destepte,harnice si cuminti”.Mi-e suficient ca toata copilaria si adolescenta am fost complexata.Si se spune ca cei din jur te percep asa cum te vezi tu.
Ia sa ma percepeti de acum frumoasa,desteapta,harnica si cuminte.Daca nu sunt frumoasa e pentru ca nu sunt machiata;daca nu sunt desteapta e pentru ca cei din jur nu m-au stimulat indeajuns.Daca nu sunt harnica e pentru ca…eh,sunt foarte lenesa.Si daca nu sunt cuminte e pentru ca am fost educata pe principiul “E foarte bine sa incalci regulile,daca le incalci cu cap.”In fond si la urma urmei sunt prea tare sa respect regulile.
