faci profil,inviti prietenii,formezi o panza de paianjen cu toti prietenii tai si prietenii prietenilor,teoretic poti sa si agati,gasesti prieteni vechi,din generala,pierduti pe cararile vietii…o adevarata veselie.eu nu ma omor dupa Hi5.pentru ca generatia mea nu prea se regaseste pe acolo.plus ca nu prea vad rostu.si totusi am profil. in fine…totul e roz pana la un moment dat.adica pana azi.am intrat pe profil ca m-a bagat nu-stiu-cine la “friends” si m-am uitat sa vad ce e nou.si nu stiu cum ma jucam eu acolo de am ajuns pe pagina unde imi arata profilele celor care au vazut profilul meu.(alambicat?putin asa)asa…si nu mare mi-a fost uimirea cand am vazut acolo un fost(ex…destul de important asa…printre toti care au fost…da nu cine stie ce).ma uitam uimita si pana la urma am ajuns sa ma intristez.fara motiv…cred.adevarul e ca s-a terminat destul de nashpa.eu am ramas cu resentimente si nu ma asteptam sa simt ce-am simtit cand ma uitam la poze…in fine.maine o sa ma simt mai bine.

e ciudat cum lucruri marunte ne aduc aminte de zile de mult uitate dar si de sentimente,senzatii.adica…nu credeam ca o sa-mi mai aduc vreodata aminte cu placere de clipele frumoase.uitasem de ele.si e pacat ca lasam lucrurile urate sa le umbreasca pe cele frumoase.

ce-mi aminteam de el…”tzaran impotent cu ….mica”.dar acum cu amintirile alea frumoase…adica….e printre putinii care m-au facut sa simt chestii atat de dragute.dar au trecut 2 ani de cand nu l-am mai vazut.eram si eu mica si fara minte.