Sunt trista si nu am idee cum as putea sa ma ajut singura.Adica…eu incerc cu greu sa nu plang.Nu ma vad spunandu-mi singura ca totul va fi bine.Am un nod in piept…nu are rost sa-mi spun sa respir,sa meditez pentru ca stiu ca nu merge.In momentul in care ma simt prea trista sa ridic mana pe tastatura,nu merge o viziune fericita.Asa ca ma bazez pe prietenul meu,Timpul.Da…el vindeca tot.Cel mai bun prieten al meu. Cu ajutorul lui o sa trec este ziua de azi.Dupa aceea o sa dorm,si maine o iau de la capat.El o sa fie mereu langa mine.El o sa-mi aduca primavara si apoi vara.O sa ma ajute sa trec cu bine de sesiune.O sa ma ajute asa…cu tot ce poate el. Si tot ce fac este sa dau vina pe al pentru tot ce nu merge cum vreau eu.Ba e prea rapid,ba e prea incet.Uneori am prea multe chestii de facut,alteori prea putine.Uneori sunt prea fericita,alteori prea trista…cine mai stie cum sunt si eu.

Stiu ca de data asta timpul o sa ma ajute sa adorm mai usor si sa visez mai frumos. Urmarea…mai pe seara,dupa beauty-sleep.