De o saptamana incoace tip in gura mare ca sunt fericita,ca am ajuns la un echilibru cu mine,ca ma simt bine in pielea mea si ca am o viata extraordinara.Da…Viata chiar mi-a dat tot ceea ce ii puteam cere.Si eu am considerat-o o curva demna de tot dispretul.Marea schimbare din ultima perioada este:am decis sa fiu mai cerebrala.Cruda.Lipsita de sentimente.Rationala.Si chiar reusisem…ma simteam extraordinar de bine.

Ieri nu stiu exact ce mi-a venit.De fapt…teama de a-l pierde definitiv m-a paralizat.Si am luat o decizie:sa-i fiu fidela.O sa renunt la toti pentru totdeauna si o sa fim doar noi doi si fericirea noastraIeri dupa amiaza m-am decis sa las armele joc.Sa ma las pur si simplu dusa de sentimente,de pasiune.Seara,la 5 minute dupa de am discutat cu cea mai buna prietenanoua mea dilema(”Oare e bine ce fac?”)am primit adresa blogului lui.Si am citit ultimul post.Foarte dragut.Mult prea sentimental pentru el.Adresat unei persoane care il intelege,care il ajuta sa se regaseasca.

Ce am inteles eu din post-ul ala?Ca o iubeste.Dar iubirea nu este suficienta intr-o relatie.Care a fost reactia mea?M-am abtinut sa nu plang…stiu ca nu se merita.Desi durea.Ce am invatat din aceasta experienta?Ca pasiunea in general ma ajuta sa creez.Recunosc,imi place sa sufar,ma simt mult mai profunda.Totusi,o sa ma port ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.Azi e ziua ei,merita un mesaj ca ala.Si chiar ma asteptam la o reactie de genul asta din partea lui,la un moment dat.Nu m-am nascut ieri si el inca are poza ei pe birou.

Pentru binele Iubirii din lumea asta sper ca amandoi sa-si gaseasca linistea.