M-am trezit azi dimineatza si mi-am dat seama ca romantismul lipseste cu desavarsire din viata mea.Si am ramas putin surprinsa:nu ma asteptam sa-i duc dorul.Ma bucur ca nu ma mai uit la luna cu orele,ca nu ma mai chinui sa inventez scenarii cu lumanari….si ma bucur ca nici macar nu ma mai astept sa primesc flori.Dar in acelasi timp ma simt si singura.Parca nu ma asteapta nici o surpriza in viitor.Totul e calculat si pregatit…tot ce pot este sa astept sa treaca zi dupa zi…nu mai am chef nici sa fac sport…m-am plafonat si urasc asta.Candva aveam o viata stralucita,plina si fericita.Unde a disparut?Oare tot romantismul e de vina?!
Arhiva pentruoctombrie, 2006
Narcisista
stau si ma intreb…oare cum iti dai seama daca esti narcisist sau nu? oare daca iti pui intrebarea asta e clar ca nu esti?(cam asa era conceptia mea cand eram mica-daca te intrebi daca esti prost inseamna ca nu esti).adica…o sa citesc si articolul lui Freud despre narcisism.dar pun pariu ca nu o sa lamureasca.
“problema” e asa : imi place foarte mult de mine,din toate punctele de vedere.sunt tot ce imi doream sa fiu,tot ce imi doresc sa fiu.ma simt bine in pielea mea,nu vreau sa schimb nimic.si cand schimb ceva o fac sub titlul “progresez”.dar asta nu inseamna ca nu sunt foarte multumita de mine.numai ca o imbunatatire e oricand bine venita. 
sau cand ma schimb o fac pentru ca ma plictisesc de ce sunt acum.dar tot evolutie e,din punctul meu de vedere.
oare sunt narcisista??
Durere de cap
urasc durerile de cap care apar fara motiv.aparent.acum ma simt foarte bine(10x keanu pentru melodii) si dupa 5 minute ma apuca o durere din aia insuportabila.si am 2 solutii:nu fac nimic si o suport cu stoicism sau iau pastile pentru dureri.sau ma chinui sa meditez,dar asta e putin mai complicat. si cu pastilele…nici alea nu fac bine.si uite asa sunt antrenata intr-un cerc vicios din care nu pot sa gasesc o iesire de bun simt. ce ar trebui sa fac ?!
heey stranger2
Uneori am chef sa ascult Marilyn Manson.Alteori Arch Enemy.Alteori Justin Timberlake.Si poate ca uneori am chef de Vaya sau Tori Amos.Daca atunci cand am chef de Arch Enemy imi pui Vaya(formatia mea preferata) s-ar putea sa devin frustrata.Dar daca eu am chef sa ascult Vaya con Dios si obligata de circumstante ascult Ada Milea(super tare,doar in anumite momente) atunci s-ar putea sa devin de-a dreptul stresata.Preferintele mele muzicale tin strict de dispozitia in care sunt.
Nu te purta nashpa doar pentru ca la un moment dat nu ti-am impartasit preferintele muzicale.M-ai ales daca eu nu am spus nimic.
Si nu intreba ceva daca nu esti pregatit pentru raspunsul care urmeaza.
Misoginista
Nu sunt misoginista.Dar nici feminista.Urasc oameni,iubesc oameni…nu ma intereseaza ce gen sunt.Pentru ca nici femeile nu sunt mai bune,dar nici barbatii.Ma enerveaza si imi plac in aceeasi masuri.Adevarul este ca inca traim intr-o societate monopolizata de barbati.Nici ca mi-ar fi o chestie mai indiferenta.Poate chiar e bine: e vina barbatilor ca lumea intreaga e de kko.Dar stiu ca in mine zac puteri nebanuite.Si forte pe care nici macar eu nu vreau sa le cunosc vreodata.”coz i’m a supergirl…”
Ideea era alta.De ce girl-to-girl e ok si boy-to-boy nu e ok?
N-am mood-ometru. Hai ca-mi fac. 
Mood-ometru: melancholic
Sparks
Imi doresc sa stiu cand se termina iubirea.Sa imi pot da exact seama ca asta e momentul din care totul s-a terminat.Azi chiar am simtit asta.Dar stiu ca maine o sa o iau de la capat cu butterflies si inimioare si artificii plutind deasupra capului meu.Sau cel putin asta sper.
Prefer sa le spun momentelor de “iluminare totala” momente sparks. Sau mai scurt…sparks. In primul rand suna foarte bine(unul din cuvintele mele preferate). In al doilea rand…chiar le consider momente de luciditate excesiva.Si resping momentele astea cu brutalitate.Nu am nevoie de ele,nu le vreau.Si totusi ele imi tempereaza elanurile,ma fac sa fiu precauta,cumpatata.Asa ca pana la urma…
La cat mai multe si mai brutale sparks!! Desi niciodata nu vin complet neanuntate.
Love,love,love
deocamdata plutesc pe norishori albi/roz,puphosi pe langa alti norishori pe care sunt ingerashi imbracati in salopeciti albe ce canta la harpa.sau la vioara.dar vioara e putin cam trista.deci harpa..nu pot sa ma concentrez,gandurile zboara in orice directie numai in aia in care vreau eu,nu. simt ca am un nod in stomac si butterflies in burtica.am un zambet stupid care nu vrea sa plece.nu ma mai intereseaza chestiile pentru care “traiam”inainte. simt ca plutesc,pur si simplu pe undeva prin spatiu.pe norisorul numarul 34. that’s mine!! intrebati de mine.da nu o sa va raspunda nimeni,ca sunt pe la sectiunea indragostiti/dusi cu pluta.si,evident,veti fi intampinati cu priviri tampe si intrebari de genul “nu e viata frumooooaaasa??”
heey stranger
as vrea sa poti sa-mi spui totul ca si cum as fi o particica din tine care nu stie decat sa asculte si sa te tina in brate.pentru ca fara sa stiu ce se intampla cu tine simt cum o bucatica din mine lipseste si ma simt oarecum goala.imi doresc…imi doresc sa te fac fericit,si chiar credeam ca pot sa fac asta.acum incep sa ma indoiesc si de mine.azi am avut o zi excelenta.si abia asteptam sa vin acasa sa vorbesc cu tine.dar m-am lovit de un zid…din nou.stii….azi pana si taximetristul era un tip super tare care asculta Pheonix.
scriu de o ora…nici nu mai stiu de ce am inceput.viata mea e perfecta,dar ma deprim cand ma gandesc ca nu te pot ajuta cu nimic.si in fiecare zi imi spun…”maine va fi bine”,”maine va fi bine”.imi consum toata energia incercand sa ma conving ca totul va fi bine.
eu ar trebui sa fiu cea care te face sa vezi viata roz.care te ajuta sa treci peste cele mai negre ganduri.care te salveaza chiar de tine.si totusi nu pot.pentru ca nu ma lasi sa patrund in carapacea ta.
Blogul si blogaritul
Cu cat citesc mai multe posturi din diverse bloguri cu atat ma indepartez mai rau de motivatia initiala.(cea de a-mi face blog).
Dedicatie pentru bloggeri:nu ma cititi,nu sunt de-a voastra.
Cum este
Exact asa…cum este sa fi o tipa bunicica(zic ei) si sa ai o groaza de bondari in jurul tau care roiesc.Si sa-i vezi gandind tot felul de scheme sa te atraga,sa te faca sa crezi ca fiecare e unic si irepetabil.Chiar sunt,pana la un anumit punct.Dar dupa acel punct…si nu o sa spun ca sunt toti la fel…dar majoritatea se dovedesc aceeasi cretini fara creier cu ceva in plus in pantaloni.Lucru la fel de inutil ca si ei.La primele trei intalniri nu stiu ce sa mai faca sa-si scoata calitatile in evidenta.Si apoi…arata toate tampeniile care lancezesc in creierul lor de maimuta.
Barbatii nu au imaginatie.Nu au stil.Nu au respect.Vor un singur lucru.Si daca le dai ce vor,devin sclavii tai. Mai sunt si idiotii care devin sclavi in speranta ca asa iti vor castiga respectul si inima.Acelasi mare rahat.
Si cum e sa fi o tipa din asta?Pai e foarte amuzant.Nu duci niciodata lipsa de nimic.Te simti ca si cum ai avea un mare harem.E tipu ala care-ti vorbeste de filosofie,ala care te face sa razi,ala care te intelege.Mai e fostu cu care poti discuta despre orice.Mai e primul prieten cu care poti rade de cat de copii erati. Si sunt o groaza.Dar buni de nimic.
Singurul pe care inca il consider bun e actualul.Super tip.Chiar special.Nu seamana cu nici altul.Dar aici devine deja natura mea feminina,cu stupizenia si incapatanarea mea de a ma indragosti si refuzul de a intelege ca toate ajung in acelasi punct.Dar mai e pana atunci.
