Daca as primi un banut pentru fiecare idee proasta care-mi vine, as crea un imperiu mai mare decat Microsoft. Laude? Nu chiar…numai in ultima luna mi-au venit urmatoarele idei: Master ASE, Master Spiru, Master SNSPA, Master de Criminalistica, Academia de Grafologie, magazin online, afacere gen MLM, reprezentant Metropolitan Selection si Politehnica. In ordinea asta. Dupa aia mi-am dat seama ca astea sunt amanunte, ca rolul meu pe lumea asta este mult mai mare. Si la planuri am renuntat pe rand… pentru masterul de la ASE nu am timp sa ma inscriu, masterul la Spiru – numai in caz de extrema urgenta, master SNSPA – mai am o sansa, master de criminalistica – este slaba universitatea si de fapt nu m-ar interesa decat partea de Grafologie; Academia Britanica de Grafologie… nu-si justifica momentan efortul financiar; magazin online – nu am etichete si sigla pentru marfa 
; MLM- cea mai proasta idee, nu sunt facuta pentru vanzari; reprezentant MS- sa vedem ce iese; si asa am ajuns sa invat despre produsul cartezian.
Din cate tin minte eram bunicica la matematica, ma prindeam repede si-mi si placea. Dar ma plictisea. Acum, mai matura fiind, am gasit lucruri mult mai plictisitoare si matematica imi apare ca un dus cu apa rece in plina vara. Asa ca in maxim 2 ani voi fi studenta la Poli, pentru ca, asa cum spus oricand am avut ocazia, mi-am gresit cariera.
Produsul cartezian
Talente
Eu pot sa racesc in plina vara. Eu gasesc energia sa fac un lucru neplacut atunci cand nu-mi doresc decat sa dorm. Eu pot sa trec de la un job criminal la unul chill. Eu pot sa-mi fac si 3 vanatai/ zi, lovindu-ma de mobila. Eu pot sa ma imbrac in miez de vara cu haine de toamna. Eu nu am o poveste, am 100 de povesti de spus. Daca mor maine, probabil nu voi avea nici un regret in fata Judecatii de Apoi. Poate… poate o sa regret ca nu am crezut. Dar numai obligata de imprejurari. Si mai am un talent. De care am mai vorbit. Nu-mi place sa termin un lucru, chiar daca l-am inceput, daca stiu cum se va termina si ce am de invatat. Si inteleg foarte bine oamenii. Nu in sensul ca ii cunosc foarte bine. Ii inteleg. Si nu cer nimic de la nimeni. Nici o pretentie. Si ma inteleg si pe mine si nu am nici o pretentie de la mine. Ar fi una mica. Trebuie sa invat sa ma port cu oamenii si sa fiu mai rea putin. Sa spunem…mai exigenta. Da, stiu am o gramada de defecte, dar azi vreau sa fiu draguta cu mine si sa ma simt draguta. Si sa-mi ofer cateva ore de somn, de refacere.
Inca o idee
Adica asta este ideea mea. Recitind un post de-al meu…nu foarte vechi… http://castelana.wordpress.com/2009/05/09/filosofie-marunta/ … am ramas putin surprinsa. De unde mi-a venit mie ideea ca “viata merge inainte si numai cine nu se poate adapta traieste in trecut.”? Asa e, dar de unde ideile astea pe capul meu? Ori am copiat-o de undeva… ori o iau razna pe zi ce trece. Un pic razna stiu ca sunt si ca am memoria scurta. Dar chiar asa? Si da, mor de plictiseala si nu am chef sa fac nici o adeverinta si de fapt n-am chef sa fac nimicuta,nimicuta. De fapt ar fi doua… sa dorm si sa dansez. Si sa beau o cafea.
Ultima idee
Auzi…ca sa ma duc la doctor sa-mi fac analize, sa vad de ce nu asimilez mancarea. Adica trebuie sa ma ingras? Am arderile rapide… asa sunt eu…supla. Ce oameni, ce idei…
Inceputuri, incepute
Primele zile la noul job au fost super. Cu putinica treaba, cu putinic stres. Mi-a revenit si pofta de mancare, nu mai visez urat noaptea. Parca imi este din ce in ce mai usor sa merg dimineata pe jos si cu metroul. Nu ma mai enerveaza aglomeratia, nici caldura nu-mi mai da bataie de cap. Numai lucruri bune se intampla. Numai cu invatatul asta am eu probleme ca nu prea am chef si-mi vine pofta fix cand trebuie sa dorm si sa ma relaxez. Cu toate astea nu spun nu unui somn bun. In curand (de luni sau de pe 1) o sa ma apuc si de sport. Cu alimentatia mai am de furca, trebuie sa mananc ceva mai sanatos… dar toate la timpul lor. Baby steps…
Nunti si preavize
In sfarsit m-am decis sa plec de la job-ul ala cu aspecte de inchisoare. Mai am 2 zile de preaviz. Ce ma asteapta de la 1? Cine stie… eu sper sa fie liniste. Atat imi mai doresc. Una peste alta trebuie sa dau si la master, pentru ca anul trecut am reusit sa lenevesc, anul asta nu am nici o scuza. Si nunti. Am 2 nunti vara asta. Una de fitze. Fitze, fitze, fitze. Si cealalta e normala, numai ca sunt domnisoara de onoare. Cu cosulet, nu oricum. Trebuie sa scot de la naftalina codul bunelor maniere, capitolul “Cum sa distram invitatii”. Apoi, in primavara mai am 2 nunti.
Si deja ma intreaba lumea cand ma marit. Ei bine, cand o sa am bani sa o fac asa cum vreau eu. Si nu stiu cum vreau sa fie, pentru ca inca nu mi-am pus problema, dar va fi super.
Pana atunci, mai am 2 zile din preaviz, zile care cred ca vor fi cele mai nesuferite. Dar trec repede. Vesti bune… vine ziua mea. Incep sa cred ca am un fel de depresie. Semi-depresie. Exista? Un pui de depresie. Sau macar o amaraciune. M-am cam saturat si de ploile astea care ne tot dau tarcoale. Cum ramane cu canicula? Vara, soare, plaja?
Filosofie marunta
Fara sa-mi dau seama, am simtit lipsa scrisului asa cum simti lipsa unui prieten. Am amanat scrisul de fiecare data cand imi aduceam aminte de el, pentru ca nu aveam nimic de spus. Au trecut vremurile cand ma gandeam cu groaza la situatia in care ar fi disparut blogul meu. Din senin. Am primit sfatul sa le salvez undeva, pe un CD. Dar cine scrie pe un CD? Nu am mai scris, dar am reinceput sa citesc. Mai mult un exercitiu de vointa decat o nevoie launtrica apasatoare. Poate de plictiseala, poate pentru a-mi muta gandurile departe… Parca in toate cartile citite in ultima vreme caut ceva… si tot nu gasesc. Le citesc repede, tot cautand acea sclipire. O idee care sa ma faca sa ma cutremur si sa simt iar ca am gasit secretul Vietii, ca in copilarie. “Lorelei” mi-a lasat un gust amar. Ca si cum scriitorul a avut un plan, dar s-a plictisit, sau si-a pierdut ideile si a incropit un final lipsit de imaginatie. Asa cum este in viata, o poveste se termina pur si simplu fara sa te intereseze un final. Acel “closure” pe care-l tot intalnim in filme. Pana la urma nici nu conteaza, pentru ca viata merge inainte si numai cine nu se poate adapta traieste in trecut. Filosofie marunta.
Pentru Iubitul meu
Nou, da’ bun.
Intre 2 contracte (tot acolo lucrez?!?) am spus sa iau o pauza de scris. Ca nu-mi place sa oftez in timp ce verific acte. Nici sa scriu salariile cu amaraciune.
Problema?
Presupun eu asa (fara sa am dovezi palpabile) ca m-am schimbat putin. Dar de ce? Inteleg ca am trecut prin cateva experiente marcante. Nimic de psihanalizat, totusi. Si nu e adevarat ca am devenit controlatoare (nu cred ca exista termenul asta).
Am citit undeva ca persoanele isi arata iubirea prin diferite moduri. Unele fizic. Altele prin mancare. Si nu mai stiu. Ideea e ca la mine e prin mancare. Exemplu? Fac clatite, prajituri, ce mancarica mai stiu eu. Iau dulciuri, oo kinder. ETC. Si in general am grija ca persoanei sa-i fie bine. Sa aiba mancare, bautura, sa stea confortabil. Asa ma exprim eu. Asa sunt si pace.
Si in loc sa-mi fac treaba, pierd timpul pe net.:D
Noutati
A inceput sa-mi fie dor de camera mea si de confortul din camera mea. Si ma gandesc cu regret ca nu am reusit sa termin curatenia generala din ea. Acum sunt convinsa ca o gramada de chestii trebuie sa dispara. Problema sta in felul urmator.
Ma scuzati…
M-am mutat temporar de acasa pentru ca in camera mea sta altcineva. Si aveam de ales: ori stau la matusa mea, ori la Marius. I’ve made the right choise. Asa ca stau la el. Si a trecut deja o luna si jumatate. Cum imi petrec timpul? In bratele lui, logic. Nu mai stau pe mess, pe net. Nu mai citesc. Nu mai am timp sa ma aranjez. Acea ora/ zi in care trebuie sa ma fac frumoasa. Sa ma pensez, sa ma epilez. Sa probez o haina, 2. Dar nu e o problema. Pentru ca stau cu el si facem lucruri impreuna. Mancam, dormim, ne uitam la un film. Si altele. N-am mai stat niciodata atat de mult cu cineva. Si imi place la nebunie sa ma trezesc in fiecare dimineata in bratele lui. Si sa adorm cuibarita pe acolo pe undeva. Azi poate ii fac clatite. Si sunt incantata de o gramada de lucruri pe care le face. Da, o gramada.
Daca mi se elibereaza camera, vopi fi tentata sa ma mut inapoi. Si Marius se va supara si nu va intelege…. Si sincer nici macar nu stiu de ce ma tenteaza ideea cu mutatul inapoi. Am responsabilitati prea mari. Trebuie sa ma trezesc dimineata singura. Si daca adorm dupa ce suna ceasul nu ma mai trezeste nimeni. Asta e o chestie minora. Imi clarific eu gandurile candva.
(va urma)
Azi nu avem titlu
Nu pot sa ma scriu. Nici nu mai am timp,adevarat. De fapt nu mai am rabdare sa stau la comp. deocamdata. Am lucruri mai bune de facut.
Si am avut dreptate…cum intuiesc eu toate cele. Povestea cu Marius nu s-a terminat si pare a fi cea mai frumoasa poveste de dragoste la care am asistat vreodata. Si e foarte tare sentimentul. Cel mai tare.
Nu am mai plecat la Timisoara, pentru ca nu aveam cum. Logic!.
Si mai scriu eu alta data.
